Saturnine, mai fac o ultimă încercare să-ți arăt unde greșești. Dacă tot nu înțelegi și nu te pot convinge, mă las păgubaș. Promit! Te rog doar să citești cu atenție punctele de mai jos.

1. Întrebările 3, 4 și 5 din articolul meu nu se referă la tehnicile genetice existente actualmente. Nici nu ar avea cum, pentru că nu există deocamdată o asemenea posibilitate. Citez din propriul articol: „Acum mă voi plasa într-un oarecare viitor, să spunem peste 50 de ani, sau 100 de ani, în care presupun că din punct de vedere tehnologic se pot manipula genele cu risc apropiat de zero.” Chestionarul este unul de etică, sau moralitate, nu unul care să aprecieze nivelul actual al științei sau tehnologiei genetice. Premisa întrebării este că genele se pot manipula în condiții de siguranță, procedeele există, au fost testate, și totul este OK. Așadar, dacă dai răspuns NU la aceste întrebări, nu poți să aduci ca justificare a răspunsului tău considerente de ordin științific, cum că tehnica nu există sau nu este sigură, pentru că acelea le-am eliminat din start. Refuzul poți doar să-l justifici prin existența unor prejudecăți de altă natură, socială, religioasă, economică etc. Presupunând că tu ai trăi în anul 2100 sau 2900 sau anul 50.000 dacă dorești, când partea tehnică a manipulării genetice ar fi de-a dreptul banală, ți-ai lăsa copilul să moară sau să sufere din cauza unei anomalii genetice (întrebarea 3)? Ți l-ai lăsa cu predispoziția să facă infarct la 45 de ani (întrebarea 4)? L-ai lăsa să fie prostul sau piticul școlii (întrebarea 5)? Când toate acelea ar putea fi evitate din start? Dacă nu l-ai lăsa, perfect, suntem pe aceeași lungime de undă. Dacă cumva l-ai lăsa, aș vrea să știu care ar fi justificarea ta rațională pentru producerea unei suferințe care ar fi putut fi evitată.

2. Trecând la partea de știință, sunt câteva aspecte pe care vreau să le clarific. Inteligența (că la ea te-ai referit în particular), este condiționată genetic în cea mai mare parte, lucru pe care-l știm din studiile pe gemeni monovitelini și pe copii adoptați. Mai exact, doi gemeni monovitelini (care au același bagaj genetic) tind să aibă același IQ, chiar dacă sunt despărțiți timpuriu și crescuți în familii și medii complet diferite. În schimb 2 copii care nu sunt frați (unul sau amândoi sunt adoptați), crescând în același mediu familial, mergând la aceeași școală, văzând aceleași emisiuni TV, citind aceleași cărți vor avea grade de inteligență diferite. Acest lucru este evidențiat și în prelegerea lui Pinker, pe care ai menționat-o. Inteligența însă este o trăsătură foarte complexă și are în mod categoric o determinare poligenică. Există mai multe gene care te facă să fii mai mult sau mai puțin deștept, și în feluri diferite. La ora actuală nici măcar nu știm care sunt acelea. Ceea ce au sugerat autorii unui studiu pe care, de altfel, Pinker îl critică în cea mai mare parte, este faptul că la populațiile de evrei Ashkenazi asocierea între inteligența crescută și predominanța crescută a unor afecțiuni genetice (precum bolile sfingolipidice sau distonia de torsiune) nu este întâmplătoare. Ca urmare, au emis ipoteza că gena care provoacă prin homozigotare (două copii) distonia de torsiune ar duce la heterozigoți (cei care au o singură copie) la un beneficiu intelectual.

3. Pinker arată că nu există suficiente date care să susțină această afirmație (ipoteza 7 din prezentare), dar este ceva posibil. Dacă ipoteza se adeverește, ce înseamnă acest lucru? Înseamnă doar atât, că există o anumită genă care dă o boală genetică dacă sunt prezente ambele copii, și te face mai deștept dacă există o singură copie. Însă acea genă este doar una din foarte numeroasele gene care te ajută să fii mai inteligent. Nu înseamnă nicidecum că toți indivizii deștepți poartă gena respectivă! Lucrul este cât se poate de evident dacă stai să te gândești că din totalitatea indivizilor foarte inteligenți doar o proporție foarte foarte mică sunt purtători ai genei pentru distonia de torsiune. Așadar, majoritatea genelor care te fac deștept nu au ca efect secundar nu știu ce boli genetice grave în cazul homozigotării.

4. Chiar dacă am presupune prin absurdul absurdului că toate genele care te fac să fii mai deștept sau un atlet mai bun au un pericol ascuns, acest lucru tot nu ar însemna că nu putem, la un moment dat, să „scriem” noi gene, care nu există în sălbăticie. Gene inventate de noi, care să aibă partea pozitivă, fără efectele adverse. Exact la fel cum avem sute de materiale sintetice mult mai bune pentru anumite funcțiuni decât orice se găsește în natură spontan, la fel vom putea cândva scrie gene mai bune decât cele pe care le-a produs selecția naturală prin trial and error timp de milioane de ani.

5. Legat strict de momentul în care așa ceva va fi posibil, desigur că, fiind o predicție, nimeni nu poate demonstra că are dreptate. Însă având în vedere viteza uluitoare cu care se progresează în acest domeniu care nici măcar nu exista cu câteva decenii în urmă, este de presupus că se va ajunge acolo într-un interval nu mai mare de 50 de ani, poate 100. Steven Pinker este un tip care-mi place foarte mult, am urmărit multe materiale cu el, dar aria sa de expertiză nu este genetica. Pentru asemenea estimări ar fi mai corect să vezi ce are de spus unul care chiar face așa ceva, precum Craig Venter, cel care deja a făcut prima bacterie cu genom sintetic la vreo 2 ani după prelegerea lui Pinker. El are cu totul alte estimări, chiar mai optimiste decât ale mele.