Credincioşii s-au supărat pe Hawking

Stephen Hawking este, fără îndoială, cel mai cunoscut fizician contemporan. Cauzele se găsesc nu doar în contribuțiile sale științifice de excepție, ci și în popularitatea cărții „A Brief History of Time”, și poate și în imaginea sa de individ super-inteligent dar paralizat ca urmare a unei boli cumplite. Pentru individul obișnuit, dacă ar trebui să denumească un mare savant contemporan, probabil că Hawking ar fi primul pe listă.

În paragraful de încheiere al cărții de mai sus, referindu-se la o teorie care să explice totul (a theory of everything), apare următoarea exprimare devenită celebră:

If we find the answer to that, it would be the ultimate triumph of human reason – for then we should know the mind of God.

La fel ca și Einstein la vremea lui, Hawking a folosit termenul de dumnezeu într-un sens metaforic, al legităților naturale, și nu sensul propriu-zis îmbrățișat de teiști sau chiar de deiști. Și tot la fel ca și Einstein, a făcut foarte clar acest lucru în intervenții ulterioare, observând cu stupoare cum i-au fost răstălmăcite vorbele. De altfel, la un moment dat spunea că a fost pe punctul de a șterge acel paragraf, la corectura finală, însă editorul său i-a recomandat să-l păstreze pentru că … va crește numărul de copii vândute. Editorul a avut dreptate, dar a fost greu de prevăzut că, deși savantul este încă în viață, vor exista unii care, datorită acelei fraze, se vor grăbi să-l scoată din categoria ateilor, în care, evident, s-a aflat întotdeauna.

În plus, Hawking este și el victima unor citări rupte din context și cu intenția de a sprijini un punct de vedere opus celui transmis de fizician. Am dat un exemplu cunoscut în acest comentariu – mai vechea noastră cunoștință W. L. Craig încercând să sugereze prin această practică mizerabilă de quote mining faptul că Hawking ar susține o ipoteză cosmogonică opusă celei pe care o susține de fapt. Sigur, interesul său este să caute „cârje”, fie ele și mincinoase, pentru penibilul argument kalamic. Continue reading

Specialişti în woo-woo

Englezescul  woo-woo, sau, mai simplu, woo, este o adăugire relativ recentă la limbajul internautic al comunității sceptic-raționale, și recunosc deschis că îmi place la nebunie. 😎

Nu am reușit să-i descopăr etimologia exactă, ci doar niște presupuneri. Prima menționare apare cam pe la sfârșitul anilor 80, dar popularitatea în creștere, la care doresc și eu să îmi aduc mica contribuție, este evidentă doar în ultimii  3-4 ani. Pe un site cineva susținea că ar fi vorba la origine de imitarea sunetului lugubru prezent ca fundal al filmelor cu fantome și al altor producții horror vechi și de prost gust. Alții spun că ar fi vorba despre tema muzicală din seria The Twilight Zone. Ar mai fi și unele opinii care susțin că a fost pur și simplu născocit de cineva, fără legătură cu vreo temă muzicală (cine este acel cineva nu e clar). Este cert însă că nu are nicio legătură cu verbul „to woo”, care înseamnă a face curte, sau a cere anumite favoruri.

Dacă în privința originii lucrurile nu sunt tocmai clare, în privința semnificației nu există dubii. Adepții curentelor woo-woo sunt cei care acceptă cu cea mai mare seninătate afirmații neverificate, neștiințifice, iraționale despre lumea înconjurătoare. Sunt persoane care se caracterizează printr-un nivel al gândirii critice deosebit de scăzut și care au o filozofie centrată pe o credulitate nemărginită când vine vorba de „parapupu” (na, că avem și în limba română neologisme pentru de-astea), în schimb sunt foarte rezervați și sceptici în privința unor teorii științifice acceptate în cvasiunanimitate de cercetătorii din domeniu. Termenul woo-woo nu este folosit pentru a desemna aberațiile tradiționale, de tipul religiilor, ci doar pentru trăznăile de tip modern, new age. Fenomene paranormale, terapii miraculoase alternative, conștiință universală, unde misterioase, energii vitale, telepatie, telekinezie, astrologie, premoniții, călătorii în alte lumi, plan astral, miracole, homeopatie, fantome, spirite, entități energetice, magneți, reîncarnare, rezonanțe misterioase, laser, misticism de toate tipurile – iată doar o scurtă listă din articolele preferate de acești indivizi. E interesant faptul că, deși teoriile lor ciudate se intersectează adesea cu cele ale religiilor tradiționale, membrii comunității woo-woo se simt chiar jigniți când sunt comparați cu credincioșii obișnuiți. Consideră că ideile lor sunt moderne și că au un suport științific (aici neapărat adaugă ceva fraze din care nu poate lipsi termenul de cuantic). Pe de altă parte, dacă aud de lucruri precum evoluționismul, strâmbă din nas. Ce e drept, nu se apropie de stupizenia creaționiștilor, de fapt cei mai mulți chiar acceptă cu jumătate de gură evoluția în sine, dar caută explicații diferite pentru ea, imateriale. Continue reading

Da’ io nu cred în dumnezeul ăla!

Un copil își duce mâinile la spate și te întreabă: ghici ce țin în ele?

Indiferent ce răspuns ai da, invariabil va spune că ai greșit, e cu totul altceva. Şi dacă ghicești că nu ține nimic, va nega la fel de vehement. Nu are rost nici măcar să te dai bătut și să-l rogi să-ți spună sau să-ți arate chiar el. Nu o va face, se va rezuma doar la a spune că nu ai dreptate. Uneori îți va spune că, de fapt, nici el nu știe ce e, dar e ferm convins că trebuie să fie ceva acolo.

Pentru un ateu imaginea de mai sus e cât se poate de sugestivă. Este ceea ce fac o parte din teiștii-deiștii-panteiștii moderni, să le spunem latura mai „educată”. Ţin cu dinții de conceptul de deitate, însă refuză cu obstinație să dea o explicație comprehensibilă a ceea ce înțeleg prin acel termen. Evident, nu e un bătrânel bărbos, nu e tiranul biblic, nu e nici fiul său, nu e o imagine antropomorfă de nici un soi. Este un ceva care se definește doar prin ceea ce nu este. În discuțiile cu asemenea persoane este inutil să vii cu argumente istorice, filozofice, științifice, logice sau de oricare natură cunoscute minții umane, pentru simplul motiv că interlocutorul va spune că ele nu se aplică dumnezeului la care se referă ei. Care dumnezeu? Nu știm, nu ni se spune.

Premisa oricărei discuții coerente este definirea termenilor cu care operezi. Nu poți discuta despre „vlshpawh” și spune că acesta NU este așa, NU este pe dincolo, NU este nici X, nici Y … dar există. Cum ai putea ataca poziția unui asemenea individ, și cum altfel l-ai putea clasifica decât incoerent sau ilogic, în cel mai bun caz? Continue reading