Despre profeţii

Conform dicționarelor, un profet (sinonim proroc, sau prooroc) este un individ care este capabil să prezică viitorul ca urmare a informațiilor care i-au fost insuflate pe cale supranaturală de către dumnezeu. Uneori boss-ul îi spune direct ce se va întâmpla, alteori prin intermediul unor viziuni. Indiferent care este metoda, profetul ajunge să cunoască lucruri despre viitor pe care le comunică celorlalți, așa numitele profeții.

Pentru mulți teologi, presupusa existență a unor profeții biblice îndeplinite reprezintă o dovadă a faptului că există, într-adevăr, un dumnezeu care a ales această ciudată metodă de a face cunoscute unor aleși ai săi informații despre viitor. Nu sunt expert în Biblie și ca urmare nu pretind că aș fi petrecut mult timp analizând pasajele care se pretind a fi profetice. Se pare că meseria de profet era foarte la modă acum vreo 2000 de ani, cam cum ar fi cea de analist politic astăzi. Erau o mulțime de profeți, tare pricepuți. Totuși, am citit destul despre acest subiect pentru a realiza fragilitatea argumentului. Doresc să mă refer la câteva puncte principiale legate de ideea în sine a profeției, fără a intra în amănunte pe care oricine le poate găsi online.

1. Pentru a afirma că X este o profeție îndeplinită, trebuie să existe dovada faptului că evenimentul anticipat chiar s-a produs, în realitate. Nimic nu este mai ușor decât să scrii o poveste în care se petrec lucruri pe care le-ai anticipat într-o altă poveste. Pe nimeni nu impresionează faptul că în Terminator 3 se petrec evenimente anticipate în Terminator 1, și asta deoarece evenimentele respective sunt fictive. Nimeni nu crede că a fost o mână divină acolo, în schimb dacă în loc de Terminator se pune Vechiul și Noul Testament, brusc capătă greutate în ochii unora. Pe tot cuprinsul NT este evidentă preocuparea autorilor anonimi de a căuta cât mai multe potriviri cu fragmente din VT, pentru a justifica pretențiile mesianice ale lui Iisus. Această strădanie atinge în unele cazuri ridicolul, ajungând să răstălmăcească VT și să transforme în profeții fragmente care nu aveau nimic de-a face cu așa ceva. De altfel, numeroase exprimări evidențiază clar intenția de a forța potriviri acolo unde nu există – cutare a făcut cutare lucru pentru ca să se îndeplinească ce scria în cutare verset din VT.

2. Pentru a considera profeția X ca fiind valabilă, trebuie să ai garanția că a fost scrisă … înainte de eveniment. Lucru la mintea cocoșului, că doar asta înseamnă termenul, anticiparea unor evenimente care vor avea loc cândva în viitor. Exemplul cel mai cunoscut astăzi (și adesea menționat) este cel al cărții lui Daniel, ale cărei profeții se explică prin faptul că a fost scrisă cu vreo 4 secole mai târziu decât pretinde autorul, așa cum știm astăzi cu claritate. E ușor să faci profeții despre evenimente care deja s-au petrecut. 😆

3. La fel de evident este faptul că o profeție, pentru a avea cât de cât valoare, trebuie să prevestească niște fapte care sunt greu de anticipat. Nu e nimic miraculos în anticiparea unor evenimente care decurg în mod logic din datele existente în prezent. Dacă astăzi cineva spune că va veni o vreme în care computerele vor fi de 100 de ori mai rapide decât în prezent, nu cred că cineva s-ar mira sau l-ar declara profet când previziunea sa se va îndeplini. În același mod, este cât se poate de ușor să prezici că se va prăbuși un imperiu, sau că la un moment dat va veni un război, sau un cutremur, pentru că toate acele lucruri sunt practic întotdeauna valabile.

4. Legat de cele de la punctul de mai sus, este de asemenea necesar ca predicția să fie cât se poate de concretă, cu menționarea de nume, locuri, date. Nu au absolut nicio valoare poveștile interpretabile de genul catrenelor lui Nostradamus, care nu spun nimic concret, și se potrivesc aproape oricărui eveniment post-factum. Nu are cum să convingă o profeție de genul „se va ridica o mare putere de la răsărit”. Ar convinge una de genul „în 15 februarie 2234, împăratul Chun Li va lansa un război nuclear nimicitor asupra SUA”. Dacă predicția este „șoptită la ureche” de ditamai dumnezeu, ar fi cazul să avem niște amănunte de acest tip. Nu s-a văzut așa ceva până acum.

5. Pentru a considera că Biblia (sau orice altă sursă) are mesaje profetice, ar trebui ca toate să se îndeplinească. Altfel, dacă ai 2 profeții care par OK, alături de 7 neîndeplinite, cum ai mai putea avea pretenția că sursa lor este divină? Cum vine asta? Adică dumnezeu știa el niște chestii, dar a dat-o în bară cu altele? Sau profetul nu a fost suficient de atent și a reținut greșit? Dacă despre profețiile chipurile îndeplinite ale Bibliei se mai poate discuta, în schimb este foarte clar că există o sumedenie care au dat greș. Poate că cea mai cunoscută, și categoric cea mai importantă, este cea a întoarcerii lui Iisus suficient de rapid pentru ca generațiile respective să fie încă în viață. Adică, undeva prin secolul I. Există nu mai puțin de 16 mențiuni ale acestei profeții, clare, neinterpretabile, profeție care stă de fapt în centrul mesajului NT, acela de renunțare la cele lumești și pregătirea pentru iminentul sfârșit al lumii. Însă exemple există de ordinul zecilor, vezi și aici. O analiză foarte bună se găsește pe infidels.org.

6. Și mai drăguțe sunt situațiile în care în NT există împlinirea unor profeții … imaginare. Unele care nu au fost făcute nicăieri în VT. De exemplu, în Luca:24 ni se spune „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi dintre cei morți.” Același lucru se spune și în Corinteni 15:3-4. Însă nicăieri în VT nu se menționează vreo înviere în a treia zi. Sau un alt exemplu – Marcu 1:2, unde se spune „După cum este scris în proorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea…””. Guess what, nu e scris nimic de acest soi în Isaia. Și mai sunt destule exemple.

Așadar, ce avem de fapt? Basme care confirmă alte basme? Previziuni despre … trecut? Previziuni vagi sau ușor de făcut de către oricine? Profeții care nu s-au îndeplinit? Și altele care nu au existat? Și tot scremutul ăsta este cea mai puternică dovadă a  adevărului biblic? Slăbuț, domnule, slăbuț. Trebuie să ai un simț critic egal cu zero pentru a nu vedea subțirimea argumentului profetic. Dar, din experiența mea, tocmai asta este trăsătura fundamentală a oricărui credincios – lipsa unei gândiri critice. Așa că nu mă mir.

Etichete: , ,

Posted 31 octombrie 2010 by LazyPawn in category "Argumente filozofice
10 Comentarii
Oldest
Newest Most Voted
Inline Feedbacks
View all comments
logosfera
31 octombrie 2010 21:44

Mie mi se pare interesant si cum se pupa profetiile cu liberul arbitru. Adica daca s-a profetit rastignirea lui Isus nu stiu cum mai pot fi gasiti vinovati Iuda, evreii si romanii pentru ca Isus a fost rastignit. Mai mult daca, era musai ca Iuda sa-l fi tradat, era musai ca nimeni sa nu-l fi impiedicat pe Iuda sa-l tradeze. Asta implica imposibilitatea de a face fapte banale: spre exemplu nimeni n-ar fi putut sa-i puna o piedica lui Iuda in drum spre „punguta cu 2 bani” si sa-i provoace o luxatie spre exemplu.
Cei care cred in profetii si deci in destine implacabile trebuie sa se simta cu adevarat neputinciosi in toate aspectele vietii. Daca e destinul lui X sa fie presedintele Romaniei, poti sa stai capra ca tu n-ai cum sa ajungi presedinte.

marco vinti
marco vinti
2 noiembrie 2010 18:25

Exista din pacate unele versete care nu trebuie sa ai inspiratie ca sa le afirmi: Geneza 8: 22 „De acum, cat va trai pamantul, semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea nu vor mai inceta” Sau cele afirmate de Isus in Matei 24. 6-12 „vesti de razboaie” „cutremure” „foamete” „persecutii religioase” sunt lucruri foarte generale dar credinciosii le vad in jurul lor ca fiind profetii implinite, dar fara sa-si puna intrebarea ca in fiecare secol de la Isus incoace au fost foarte prezete, deci nu serveste la mult.

In scrisoarea trimisa de Pavel lui 2Timotei cap.3 face afirmatii generale valabile in orice epoca, nu doar in vremurile din urma: ” Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dumnezeu. ” de parca a existat momente in istorie in care oamenii erau ok.

Cartea lui Daniel este interpretata de fiecare cult intr-un fel aparte, fara ca cineva sa spuna uite in viitor se va intampla asta, ba chiar poti sa auzi ca „nu are rolul sa spuna evenimente viitoare concrete, este buna doar sa ii arate credinciosului momentul in care se afla in istorie” adica dupa ce evenimentele s-au intamplat milioane de credinciosi incearca sa aseze evenimentele trecute incat sa para a fi recunoscute in complexele profetii a le lui Daniel. Fireste, orice text confuz, cu multe detalii daca este analizat cu obsesie de catre milioane de oameni pana la urma ii gasesc interpretari cu evenimentele petrecute intr-o anumita perioada de timp. De ce oare D-zeu ar fi trimis mesaje intortocheate sub forma de ghicitoare? cum sa judece pamantenii cu dreptate ca nu au ascultat mesaje asa de nenteles?

Exista in unele culte povestiri mai mult sau mai putin documentate unde anumiti indivizi izolati geografic sau fara sa aiba legatura cu invatatura cultului lor studiind biblia au ajuns la o concluzie asemanatoare cu ei intr-un anumit punct doctrinal, (nu in toate) membrii cultului vazand in asta demonstratia ca omul, biblia si sfantul duh sunt suficiente ca sa aflii „adevarul”, argumentul este ridicol, pt. ca acei indivizi sunt cazuri izolate si nu gasesti nici macar un singur exemplu sa ajunga omul singur ghidat de D-zeu la majoritatea punctelor doctrinare sustinute de un anumit cult care se crede adevarat. Cu alte cuvinte, asa zisul adevar studiind singur biblia il poti rata 99,999%, o proba prea grea as zice eu, mai ales ca dupa aflarea lui nu obtii automat mantuirea, iti trebuie o viata plina de zel, „multi chemati putin alesi”. Aici credinciosii argumenteaza ca D-zeu va judeca pe fiecare dupa cat a stiut el, deci o judecata super flexibila.

Betelgeux
4 noiembrie 2010 11:45

Un bun exemplu care arata, nu doar cat de absurde sunt profetiile, ci si cat de nocive e marea dezamagire din 1844 .

Eastmaster
Eastmaster
12 noiembrie 2010 21:34

Dane, in una dintre dezbateriile mele cu un cre(S)tin am fost lovit de o afirmatie: ,,voi,ateii ,sustineti ca big-bangul a apaut dintr-o data, s-a autocreeat ceea ce e ilogic”. Eu unu’ am ramas nauc..astept lamuriri din partea ta..

MD
MD
Reply to  Eastmaster
12 noiembrie 2010 22:50

Singurii care sustin creatia ex-nihilo sunt creationistii (teistii). O teorie este aceea ca big-bangul a avut la baza o gaura neagra. Iti recomand sa vizionezi un documentar The master of universe cu Steven Hawking (http://vplay.ro/watch/64ak4vmd/) Se prezinta teoria destul de comprehensibil. Te va lamuri cu siguranta.

opo
opo
14 noiembrie 2010 16:01

Teorii, teorii.
Hai sa presupunem ca omenirea o sa reuseasca sa faca un supercomputer in care o sa ruleze un program de Inteligenta Artificiala populat de fiinte cu capacitate de reproducere, distrugere si evolutie. Hai sa mai presupunem ca acest computer se afla intr-un buncar atomic si ca omenirea se va autodistruge.
Daca programatorul nu a pus documente despre om , omenire societate, tinand cont ca computerul nu se poate lega la internet sa gaseasca informatii despre creatorul ei, prin ce efort rational ar putea IA aflata intr-un computer intr-un bunker sa inteleaga, cunoasca, descopere creatorul, adica omul?
Hai sa zicem ca supercomputerul are resurse pentru 5000 de ani si ca Inteligenta Artificiala se dezvolta intr-un ritm exponential. Cu siguranta dupa cateva sute de ani capacitatea de a prelucra informatia ar depasi cu mult capacitatea umana de a face aceleasi lucruri. Probabil ca in acest inteval de timp ar reusi sa se autocunoasca la nivel de bit’s asa cum omul isi descifreaza ADN-ul. Avansand intr-un rimt accelerat va putea sa isi modifice structura de baza si intr-o perioada de xx ani daca programatorul original ar accesa supercomputerul nu ar intelege nimic din ceea ce ar descoperi acolo.
Cum ar putea Inteligenta Artificiala , acum de o inteligenta si o capacitatea de a rationa extraordinara sa inteleaga lumea Omului?

He he, daca stai sa te gandesti, daca ar face niste teorii despre existenta Inteligentei in alte planuri, nu s-ar gandi IA ca singurul mediu favorabil vietii este o pastila de silicon? 😀

opo
opo
Reply to  LazyPawn
15 noiembrie 2010 02:29

Chestia cu AI complementa ceea ce se spunea in postul 5 si 6 despre profetii. Uite ma ca Hesus avea dreptate in parabole , si eu tocmai am descoperit ca el profetea acolo. Am sa pun forma decriptata ( folsind cifra pipi adica pipatrat):
Ateul vede paiul din ochiul credinciosului(care scrise un pic pe langa subiect astazi ca raspuns la ce scrisese ateul) dar nu vede barna din ochiul lui sau a semanului lui ateu (care scrise initial pe langa subiect acu 2 zile).

Cand unul de pe blog a pus lazyspawn in loc de lazypawn te-ai atacat(si era vorba numai de tine), dar cand fraticu de mai sus pune cre(S)tin in loc de crestin(jignind in felul asta in mod gratuit milioane de oameni) asta nu te deranjeaza? Bai frate cat dublu standard. La asta nu-i zici ca astfel de atitudini nu sunt tolerate…. doar pentru ca e ateu? omfg …. pana la moarte… cu steaua pana la moarte…