Simţul special

O idee pe care o întâlnesc frecvent este aceea că ar exista un simț (sau chiar mai multe) pe care nu le au toți oamenii, iar fericiții posesori ai acelui (acelor) simț(uri) ar avea acces la informații care nu sunt accesibile celorlalți. Argumentul este folosit frecvent în două situații concrete și diferite. Pe de o parte, sunt persoane religioase care spun că simt prezența divinității particulare în care cred, și văd lipsa acelui simț în cazul ateilor drept un handicap ciudat. Pe de altă parte, se spune despre unii că ar avea capacități paranormale speciale, care le permit să facă tot soiul de năstrușnicii, precum „citirea” urmelor pe care evenimentele le lasă în mediu, perceperea unor informații de la distanță, sau chiar purtarea unor discuții cu spiritele morților (exemple sunt multe).

Cele două categorii diferă de la bun început prin faptul că religioșii consideră simțul lor ca ceva normal (fiind majoritari), și ca urmare persoanele cărora le lipsește (ateii) ar fi un soi de handicapați, în timp ce categoria celor cu capacități paranormale ar fi una privilegiată, o minoritate dotată cu simțuri speciale. Pentru mine sunt și unii și alții doar niște indivizi lipsiți de capacitatea de a face o analiză logică, critică, a propriilor idei. În plus, în categoria a doua există o densitate ridicată de escroci, oameni care profită de naivitatea altora. Dar hai să trecem la examinarea principalelor motive pentru care întregul concept de simț adițional nu rezistă la o analiză atentă.

1. Pentru ca un individ să posede un simț special, ar trebui să existe o anumită structură morfologică pe care să o aibă în plus de alții. Sau cel puțin ar trebui să aibă o anumită structură mult mai bine dezvoltată decât la alții lipsiți de acel simț particular. Cred că nu e nevoie să spun că nu s-a găsit vreodată așa ceva. Nici studiile pe cadavre, nici cele imagistice nu au arătat că un individ care simte prezența divinului sau unul care chipurile are niște capacități parapsihologice nemaipomenite ar avea ceva special din punct de vedere anatomic. Chiar dacă pretențiile persoanelor respective sunt că ceea ce simt este ceva imaterial, tot este necesar un „modem”, o structură materială care să facă traducerea din presupusul tărâm al imaterialului spre impulsurile electrice din creierul propriu. Și spun asta deoarece în timpul experiențelor religioase, cel puțin, există în mod clar anumite zone corticale care se „aprind”. Am discutat despre importanța lor într-un articol precedent. Așadar, gândurile în sine, inclusiv cele religioase sau cele ale „superdotaților” noștri para-nuștiuce, au substratul obișnuit cerebral, însă nu se regăsește nicăieri vreun organ sau vreo structură pe care aceste persoane să o aibă în plus de cel mai închistat și dogmatic sceptic cu putință.

2. Referindu-mă în special la pretenția de tip religios, dacă există o oarecare realitate accesibilă printr-un simț special, ar trebui ca raportările celor care au acces la ea să fie identice sau foarte apropiate. Ori ceea ce se vede este cu totul altceva. Întotdeauna simțul lor secret percepe exact personajele mistice în care au fost educați să creadă. Musulmanul sau hindusul nu va avea percepția lui Iisus sau a Fecioarei Maria, așa cum o are un catolic. De fiecare dată, simțul special detectează ceva compatibil cu firul epic al poveștii pe care individul a învățat-o de mic ca fiind unica religie adevărată. Explicația respectivilor este aceea că, de fapt, există doar o singură divinitate, și este percepută diferit de fiecare, conform educației primite. Este o scuză mai mult decât ridicolă, pentru că diferențele dintre religiile majore, cel puțin, sunt uriașe, sunt variante incompatibile de adevăr. Atunci când simțul religiosului scoate la iveală o întreagă panoplie de personaje supranaturale care au exact trăsăturile celor din cărțile lui sfinte, este evident că avem de-a face doar cu fabulații produse de un creier intoxicat cu respectivele basme. Dacă nu ar fi așa, ar trebui ca cel puțin din când în când, câte un individ dotat cu simțul divinului să perceapă imagini și personaje specifice unei religii cu care nu este familiarizat, eventual una de care nu a auzit în viața lui.

3. Merită o discuție ceva mai amplă argumentul preferat al celor care pretind că au puteri paranormale (sau că ar cunoaște persoane care posedă așa ceva). Ei se exprimă cam în felul următor: „Nu am cum să-ți explic care este natura simțului pe care-l posed, și nici să-ți demonstrez că îl am, exact la fel cum tu nu ai putea explica unui orb din naștere natura văzului și nu ai putea să-i demonstrezi că ai așa ceva”. Legat de prima parte, într-adevăr, dacă stai să te gândești, nu ai avea cum să-i comunici unei persoane care nu a văzut niciodată felul în care percepi tu lumea prin intermediul văzului. Ai putea să-i descrii căile optice, ai putea să-i vorbești despre natura undelor electromagnetice din spectrul vizibil, dar nimic din toate astea nu ar naște în capul lui ceea ceva asemănător cu ceea ce noi denumim imagine. Cu această parte sunt de acord. Însă cu partea a doua, aceea a demonstrației, lucrurile stau diferit. Imaginați-vă un astfel de orb care obține toate informațiile despre mediul înconjurător prin intermediul celorlalte simțuri. El nu ar avea de unde să știe ce gest face un alt om aflat în colțul opus al încăperii. Pentru a-i demonstra orbului nostru că noi avem acel simț care ne permite să obținem informații de la distanță (dar nu distanțe mari), ar fi suficient să-l așezăm într-un colț al unei încăperi, iar persoana care pretinde că „vede”, din colțul opus, să indice exact numărul de degete pe care orbul le ridică, de la o mână. Adică 1, 2, 3, 4 sau 5 degete. Orbul se poate convinge că nu intră în contact cu nimic, că nimeni nu-i pipăie degetele, că acuratețea răspunsului este de 100% la oricâte repetări, că vocea care dă răspunsurile practic instantaneu vine de la distanță de câțiva metri, și asta ar trebui să-l convingă că ceea ce acel om denumește văz este un lucru real, un simț pe care el nu îl are.

La ce ne-am aștepta dacă nu există un asemenea simț? Probabilitatea de a ghici ar fi de 20% (una din cele 5 variante posibile). În studiile efectuate cu cărți de tip Zener este exact ceea ce se obține pentru marea majoritate a celor testați, inclusiv cei care au pretenții de percepție extransenzorială, clarviziune și altele similare. Există însă unii care dau răspunsuri corecte mai frecvent, peste șansa estimată probabilistic dacă fenomenul ar fi doar un simplu ghicit. În cazul cărților Zener, de exemplu, recordul înregistrat este de 32% (în locul așteptării de 20%), obținut după 700 de examinări consecutive de către un oarecare Hubert Pearce. Există semnificație statistică acolo, dar oare cât de tare ar fi convins orbul dacă pretinsul văz dă rezultat de 32%? Pe mine nu m-ar convinge. Revenind la individul care a realizat 32%, la un experiment ulterior la care a fost invitat și un magician pentru a evita frauda – ce să vezi, rezultatul său a fost cel așteptat, cam 20%. Anomalii apar și din cauza folosirii unor secvențe care nu sunt absolut random. S-a observat că multe persoane au o tendință de învățare subconștientă a pattern-urilor repetitive, chiar dacă se repetă la un interval mare, și ca urmare la repetări succesive au rezultate din ce în ce mai bune. Nici nu mai amintesc de numeroasele cazuri în care s-a descoperit frauda intenționată sau accidentală, în care nu au fost respectate protocoalele și așa mai departe. Practic, de aproape 100 de ani de când se studiază așa-zisele pretenții paranormale, nu s-a găsit nicio dovadă clară că ar exista aceste capacități. Au existat teste izolate în care rezultatele au fost cu ceva deasupra celor așteptate statistic, însă pe lângă faptul că diferențele sunt mici, de obicei s-au constatat și vicii de procedură și bias-uri evidente ale examinatorilor.

Pentru a putea afirma existența unui alt simț, ar fi necesară o acuratețe a citirilor care să se apropie de 100%, așa cum o avem în cazul simțurilor reale, și nu niște ghiciri care parcă uneori ar fi cu câteva procente peste așteptări (după cum alteori sunt sub acestea). Nu întâmplător își permite Randi să dea milionul oricui ar trece un test concludent.


Etichete: , , ,

Posted 26 octombrie 2010 by LazyPawn in category "Argumente filozofice", "Greşeli de logică", "New Age & alte tâmpenii similare

14 COMMENTS :

  1. By godless1859 on

    Chiar daca ar exista asemenea simt tot le-ar da cu rest la religiosi. Ar trebui ca ei sa recunoasca in acest context ca daca ei au crezut in dumnezei si draci din cauza ca au acest simt, pretentia lor ca si cei care nu au simtul sa creada acelasi lucru este absurda.

    1. By LazyPawn (Post author) on

      Excelent punctat, nu m-am gândit niciodată la acest aspect. Într-adevăr, dacă necredincioșilor le lipsește un simț, cum ar putea fi criticați sau îndemnați „să creadă”? :unsure:

  2. By Betelgeux on

    Paranormalul nu poate exista, poate exista doar incomprehensibilul. Adica tot ce se intampla in universul asta e normal, daca ar fi anormal nu s-ar putea intampla. Minunile, fenomenele paranormale, pot fi cel mult ceva ce momentan nu se poate explica.

    De intuitie ce parere ai ?

      1. By acadea on

        din pacate prelegerea aia are o ora si 1h20min.
        imi tre mai mult decat bunavointa, imi tre disponibilitate sa stau ACUM o ora jumate sa o urmaresc.

        probabil un rezumat al ideilor principale ar fi mai… accesibil.

        1. By godless1859 on

          As putea sa-ti dau cartea sa o citesti, si dureaza mai mult de 24 h. Prelegerea respectiva este un rezumat al cartii. Rezumat la rezumat la rezumat? O ora si 20 min este un fleac, iar intuitia e un subiect fascinant. Oricum e decizia ta. Daca o sa te uiti totusi la prelegere o sa vezi de ce unii oameni iau adeseori decizii gresite si cum poti lua o decizie buna fara sa ai informatii exhaustive despre subiectul X. Eu zic ca daca ai o intuitie buna o sa te uiti la prelegere cand ai niste timp liber.

          1. By acadea on

            da, exprimarea cu rezumat al ideilor principale, recunosc, e inconsistenta :))

            doream sa zic transcript al prelegerii de 1 ora jumate. Eu citesc mai repede decat ascult.
            o ora si jumate este, sau nu este un fleac. in principiu, depinde pt cine, cand etc.

            si da, o sa incerc sa fac prelegerea mp3 sa o ascult. sa ma uit , ar fi dureros daca nu are “actiune”

            iar intuitia mea nu depinde de faptu ca o sa ma uit sau nu la prelegere :)
            mersi oricum.

            ps: da, vreau cartea. zi-mi titlu, autor, etc

            1. By godless1859 on

              @acadea
              Poti as o faci mp3 dar prezentarea video e plina de grafice si statistici pe care n-ai cum sa le auzi. La o prezentare video te uiti ca la film. Te pui in pat si te relaxezi. Nu vad ce anume este greu in a face aceste lucruri. Nu te cred ca esti atat de ocupat incat n-ai 1, 1/2 h la dispozitie.

              Simple Heuristics That Make Us Smart
              Gerd Gigerenzer(Author), Peter M. Todd (Author), ABC Research Group (Author)

              Asta e cartea, numai ca prezentarea abordeaza si alte subiecte care nu sunt in carte.

              1. By acadea on

                da, de asta ma temeam, ca nu e doar un speech ci are si prezentari grafice.
                asta ma face sa stau sa o ascult si privesc.

                da, pentru mine e cumva mai greu sa stau in pat si sa urmaresc un film, mai ales documentar. de vreo multe luni mi-am pierdut rabdarea sa urmaresc ceva mai mult de o ora mai ales daca nu ma atrage in mod cu totul deosebit.

                da, nu sunt atat de ocupat incat sa nu am 1 ora jumate la dispozitie.
                o sa ma uit in weekend probabil, atunci am mai multe ore libere.

                mersi pt carte.

      2. By IoanaMaria on

        @Godless: Sunt en train sa ma uit la prezentarea de care zicei, ii faina, imi place, merci.

        @ALL: Si mi-a venit asa ca o idee, mai mult o rugaminte: n-ati putea face si o rubrica Recomandam spre Rasfoire sa zicem pe blogurile voastre, unde sa dati ceva titluri (mai pentru tot poporul, normal) care vi s-au parut demne de interes? Va rog fain, evident…Ca mai caut eu pe internet dar daca nu stiu chiar nimic despre una alta, ma trezec cu tot felul de ciudatenii pe care tre’ sa le citesc cu dictionarul. Carti, prelegeri din astea de pe net, articole alea alea.
        Cu multumiri

    1. By LazyPawn (Post author) on

      Minunile, fenomenele paranormale, pot fi cel mult ceva ce momentan nu se poate explica.

      Eu nu mă leg de denumiri sau de mecanismul acelor fenomene, ci atac însăși existența lor. Pentru a avea ceva ce poți studia, mai întâi trebuie să demonstrezi că există acel fenomen. Pot unii oameni să citească de la distanță ce carte am eu în față? Pot unii să influențeze de la distanță pe ce față cade zarul? Pot unii să comunice prin gânduri între ei? Și așa mai departe. Eu susțin că nu. Studiile fie au dat un răspuns de acest tip (nu există efect), fie s-au dovedit a fi incorect făcute, fie a existat fraudă, fie rezultatele au fost foarte puțin peste șansă, inconcludente. Ideea mea era că dacă ar exista un mecanism real (chiar dacă este complet necunoscut pentru noi), rezultatele ar trebui să fie clare.

      1. By Betelgeux on

        @godless1859

        “Mie nu mi se pare nimic incomprehensibil.”
        Sa presupunem ca cineva iti demonstreaza irefutabil ca poate sa leviteze. Ceea ce am vrut eu sa spun e ca o asemenea situatia e incomprehensibila (cel putin pentru moment) dar nu inexplicabila. Daca o sa vad pe cineva levitand n-o sa ma gandesc ca a reusit sa invinga legile naturii, ci ca legile naturii permit sa fie incalcate…iar mie mi se pare levitatia un lucru anormal tocmai pentru ca nu cunosc aceste proprietati ale legilor, partile lor mai subtile. Altfel spus, fenomenele paranormale nu pot fi demonstrate pt ca nu exista asa ceva. Intotdeauna chestiile supranaturale se ascund in incomprehensibil. Dar ca sa fie cu adevarat supranaturale ar trebui sa fie inexplicabile, si asa ceva nu exista.
        M-am uitat si la clip. Imi zicea un prieten intr-o zi ca intuitia e superioara ratiunii si eu i-am zis ca nu are cum pentru ca si intuitia tot pe ratiune se bazeaza. Cam ideea asta din prezentare o aveam si eu doar ca, bineinteles, intr-o forma mult mai vaga.

        @LazyPawn

        Da, dupa ce am scris comentariul mi-am dat seama ca e putin offtopic.
        Totusi, daca acele simturi functioneaza doar in anumite conditii ?

        1. By LazyPawn (Post author) on

          Totusi, daca acele simturi functioneaza doar in anumite conditii ?

          Dacă funcționează doar în anumite condiții, ar trebui ca cel care pretinde că are simțurile să observe (după un timp) care sunt acele condiții. Vine și ne spune că merge treaba doar joi seara când e lună plină și după ce a mâncat un kiwi -- gata, atunci testăm. :smile:

          Ceea ce observăm în realitate este un soi de nimereală accidentală, de cele mai multe ori cu frecvența așteptată statistic dacă ar fi absolut aleator. Rareori, ceva mai bine, dar tot cu foarte multe rateuri. Dacă individul este „în formă” și sunt îndeplinite toate condițiile misterioase, care or fi ele, ar trebui să puncteze aproape de 100%. Ca să continui analogia cu văzul, din articol, și văzul tău merge doar în anumite condiții pe care ar trebui să i le explici orbului. Trebuie să te afli la mai puțin de 10 metri ca să vezi degetele clar, trebuie să fie ziua nu noaptea … poate orbul nu înțelege de ce ai nevoie de condițiile alea, cert este că odată ce au fost îndeplinite vei număra corect degetele de mii de ori la rând.

          Chiar dacă cel cu simțul special nu are habar care sunt condițiile prielnice manifestării sale, ideea este că atunci când se întrunesc el ar trebui să meargă fără greșeală, răspuns corect după răspuns corect. Ori, așa ceva nu s-a văzut vreodată la vreun test. Repet ideea esențială, cu riscul de a plictisi: pattern-ul observat, chiar și la testele la care rezultatul este cu ceva peste așteptări, este unul total dezordonat, specific șansei, aleatorului -- incompatibil cu o cunoaștere reală dobândită prin vreun soi de simț.

  3. By Stieb on

    In legatura cu (i) posibilitatea augmentarii simturilor (pornind de la plasticitatea creierului care, impreuna cu niste device-uri, ajunge sa perceapa si o alta categorie de informatii despre mediul inconjurator, respectiv magnetismul) si (ii) modalitatea in care au testat masura in care persoana din experiment a dobandit un nou simt, va recomand “BBC Horizon -- Is Seeing Believing?”

Comments are closed.