„Ateul” Hitler

Abia am publicat articolul precedent, că am și fost făcut cu ou și oțet într-un mesaj prin email de către un oarecare Adi (o fi Adi de la Vâlcea? 😛 ). Citez: „Pe langa faptul ca aberezi cu gratie mai a-i si nesimtirea sa sugerezi ca Hitler n-ar fi fost ateu” (am păstrat și ortografia originală). Din păcate, autorul nu are niciun fel de argumente. Aș mai da și alte citate din scrisoare, dar nu prea am ce, ca în bancul din copilărie: „Johnny, ce-a spus unchiul Robert când a căzut de pe scară?” – „Păi, mami, pot să omit cuvintele injurioase?” – „Evident, puiule, doar așa te-am învățat!” – „Atunci … n-a zis nimic”.

Propagandiștii creștini s-au străduit din răsputeri după cel de-al doilea război mondial să denatureze imaginea lui Hitler, evident nemulțumiți de asocierea unuia de-al lor cu crimele naziste. Strategia se pare că a reușit, cel puțin pentru prostime. Din fericire, există o mulțime de documente și înregistrări care arată fără niciun soi de dubiu faptul că Hitler era o persoană profund credincioasă. Ce e drept, era un creștin ciudat, care interpreta biblia în așa fel încât să-și justifice propriile ambiții. Dar oare nu așa fac cu toții? În exprimarea sintetică și plină de haz (ca întotdeauna) a lui George Bernard Shaw:

No man ever believes that the Bible means what it says: He is always convinced that it says what he means

Legat de Hitler, cea mai importantă sursă de informare este chiar opera sa de suflet și de căpătâi, Mein Kampf. Voi enumera mai întâi principalele concluzii care rezultă din lectura acesteia (da, am citit-o în întregime).

• Hitler credea că Iisus a fost arian, nu evreu, și că a fost omorât de evrei sub forma sa trupească. În plus, susținea (și aici îl citez) „Iisus nu a făcut niciun secret din atitudinea sa față de poporul evreiesc, și la nevoie a scos biciul pentru a alunga din templul Domnului acest adversar al întregii omeniri”.
• Hitler credea în Rai, Iad, Creatorul suprem al Universului, viața după moarte, creația specială, păcatul originar, judecata divină.
• Hitler folosea termenul „uman” pentru a descrie doar arienii, pe care îi considera drept urmașii direcți ai cuplului Adam-Eva. Pentru celelalte rase folosea termenul de animale inferioare, considerând că acelea ar fi provenit din maimuță (dar nu și rasa sa pură, a cărei sursă este cea biblică).
• Hitler considera că mixajul genetic între rase ar duce la monstruozități aflate undeva între om și maimuță, și că este de datoria tuturor credincioșilor să prevină un lucru atât de dezgustător.
• Hitler considera că Germania a pierdut primul război mondial pentru că s-a îndepărtat prea mult de Dumnezeu, exact la fel cum Israelul a fost umilit și învins când s-a îndepărtat de Dumnezeul Vechiului Testament.

Și acum voi oferi și câteva citate. Așadar, să dăm cuvântul „ateului” Hitler:

Cred astăzi că ceea ce fac este în deplină concordanță cu vrerea Creatorului Atotputernic. (Mein Kampf, Vol. 1 Capitolul 2)

Chiar și acum nu mă simt rușinat să spun că, pătruns de un entuziasm vulcanic, am căzut în genunchi și am mulțumit Cerurilor din preaplinul inimii pentru că mi-au oferit șansa să trăiesc asemenea vremuri. (Mein Kampf, Vol. 1 Capitolul 5)

Am cântat atât de des ‘Deutschland über Alles’ și am strigat  ‘Heil’ din toată puterea, încât îmi pare aproape un act de grație să mi se permită să stau ca martor în fața curții divine a judecătorului etern și să proclam sinceritatea acestei convingeri. (Mein Kampf, Vol. 1 Capitolul 5)

Lucrul pentru care trebuie să luptăm este securitatea necesară existenței și creșterii rasei și poporului nostru, propășirii copiilor săi și menținerii stocului nostru rasial pur, să luptăm pentru libertatea și independența patriei; astfel încât oamenii noștri să poată îndeplini misiunea care le-a fost încredințată de Creator. (Mein Kampf, Vol. 1 Capitolul 8)

Pe scurt, rezultatele mixajului interrasial sunt următoarele: (a) Nivelul rasei superioare scade; (b) Se instalează degenerarea fizică și mentală, ducând încet, dar sigur, spre o uscare a esenței vitale. Actul care duce la așa ceva este un păcat împotriva voinței Creatorului Etern. Și fiind un păcat, va fi pedepsit corespunzător. (Mein Kampf, Vol. 1 Capitolul 11)

Oricine îndrăznește să atingă imaginea cea mai înaltă a Domnului comite un sacrilegiu împotriva creatorului benevolent al acestui miracol și contribuie la expulzarea din Paradis. (Mein Kampf Vol. 2 Capitolul 1)

S-ar putea ca astăzi aurul să fi devenit conducătorul vieților noastre, dar va veni din nou timpul ca omul să se închine în fața unui dumnezeu mai înalt. (Mein Kampf, Vol. 2 Capitolul 2)

Omul de rând, în particular, are datoria sacră, fiecare conform religiei sale, de a-i face pe ceilalți să nu mai vorbească despre vrerea lui Dumnezeu în mod superficial, ci să o îndeplinească, și să nu permită pângărirea cuvântului dumnezeiesc. Pentru că este voia lui Dumnezeu cea care a dat oamenilor forma în case se găsesc, esența și capacitățile lor. Oricine distruge opera Sa declară război creației dumnezeiești, voinței divine. (Mein Kampf, Vol. 2 Capitolul 10)

Consider că acționez în spiritul dorit de Creatorul Atotputernic. Prin alungarea evreilor lupt pentru lucrarea Domnului. (Cuvântare, Reichstag, 1936)

Omul nu poate exista fără credință în Dumnezeu. (În conversație cu cardinalul Michael von Faulhaber  la 4 noiembrie 1936)

Școlile seculare nu pot fi tolerate pentru că asemenea școli nu au instrucție religioasă, și o instruire morală generală fără un fundament religios este fără suport; ca urmare, formarea caracterelor și religia trebuie să provină din credință … avem nevoie de oameni care să Creadă. (Cuvântare rostită cu prilejul negocierilor cu Vaticanul, 26 aprilie 1933)

Suntem convinși că oamenii au nevoie de credință. Ca urmare, am pornit războiul împotriva mișcării ateiste, și asta nu doar cu câteva declarații teoretice: am pulverizat-o. (Cuvântare în Berlin, 24 octombrie 1933)

Forțele cancelarului Adolf Hitler au lansat o campanie fără precedent împotriva mișcării ateiste și au cerut suportul Bisericii Catolice. (Știre Associated Press, 23 februarie 1933)

Faptul că Vaticanul încheie un tratat cu noua Germanie înseamnă recunoașterea statului Național-Socialist de către Biserica Catolică. Acest tratat arată întregii lumi clar și fără echivoc faptul că aserțiunea conform căreia național-socialismul ar fi ostil religiei este o minciună ordinară. (Cuvântare adresată membrilor Partidului Nazist privind Concordatul cu Vaticanul, la 22 iulie 1933)

Astăzi, în fruntea acestei țări stau Creștinii … Jur că niciodată nu mă voi asocia unor partide care vor să distrugă creștinismul … Vrem să ne umplem cultura din nou cu spiritul creștin … Vrem să ardem din temelii toate tendințele moderne imorale din literatură, teatru, presă – pe scurt, vrem să distrugem otrava imoralității care a intrat în viața și cultura noastră ca rezultat al exceselor liberale din ultimii ani. (Cuvântările lui Adolf Hitler, 1922-1933, Vol. 1, London, Oxford University Press, pag. 871-872)

După cum explicam și în articolul precedent, faptul că Hitler a fost sau nu a fost ateu/credincios nu are nicio legătură cu veridicitatea propozițiilor teiste. Totuși, este evident că cel puțin o parte din ideologia care a stat la baza derapajelor sale a avut drept sursă de inspirație o interpretare particulară a ideilor creștine. Însă, chiar ignorând acest lucru, cred că un minimum de decență și onestitate intelectuală ar trebui să-i determine pe apologeții creștini ca cel puțin să nu pomenească numele lui Hitler în contextul imaginarelor crime ateiste. Dar, poate le cer prea mult.