Conform dicționarelor, un profet (sinonim proroc, sau prooroc) este un individ care este capabil să prezică viitorul ca urmare a informațiilor care i-au fost insuflate pe cale supranaturală de către dumnezeu. Uneori boss-ul îi spune direct ce se va întâmpla, alteori prin intermediul unor viziuni. Indiferent care este metoda, profetul ajunge să cunoască lucruri despre viitor pe care le comunică celorlalți, așa numitele profeții.

Pentru mulți teologi, presupusa existență a unor profeții biblice îndeplinite reprezintă o dovadă a faptului că există, într-adevăr, un dumnezeu care a ales această ciudată metodă de a face cunoscute unor aleși ai săi informații despre viitor. Nu sunt expert în Biblie și ca urmare nu pretind că aș fi petrecut mult timp analizând pasajele care se pretind a fi profetice. Se pare că meseria de profet era foarte la modă acum vreo 2000 de ani, cam cum ar fi cea de analist politic astăzi. Erau o mulțime de profeți, tare pricepuți. Totuși, am citit destul despre acest subiect pentru a realiza fragilitatea argumentului. Doresc să mă refer la câteva puncte principiale legate de ideea în sine a profeției, fără a intra în amănunte pe care oricine le poate găsi online.

1. Pentru a afirma că X este o profeție îndeplinită, trebuie să existe dovada faptului că evenimentul anticipat chiar s-a produs, în realitate. Nimic nu este mai ușor decât să scrii o poveste în care se petrec lucruri pe care le-ai anticipat într-o altă poveste. Pe nimeni nu impresionează faptul că în Terminator 3 se petrec evenimente anticipate în Terminator 1, și asta deoarece evenimentele respective sunt fictive. Nimeni nu crede că a fost o mână divină acolo, în schimb dacă în loc de Terminator se pune Vechiul și Noul Testament, brusc capătă greutate în ochii unora. Pe tot cuprinsul NT este evidentă preocuparea autorilor anonimi de a căuta cât mai multe potriviri cu fragmente din VT, pentru a justifica pretențiile mesianice ale lui Iisus. Această strădanie atinge în unele cazuri ridicolul, ajungând să răstălmăcească VT și să transforme în profeții fragmente care nu aveau nimic de-a face cu așa ceva. De altfel, numeroase exprimări evidențiază clar intenția de a forța potriviri acolo unde nu există – cutare a făcut cutare lucru pentru ca să se îndeplinească ce scria în cutare verset din VT.

2. Pentru a considera profeția X ca fiind valabilă, trebuie să ai garanția că a fost scrisă … înainte de eveniment. Lucru la mintea cocoșului, că doar asta înseamnă termenul, anticiparea unor evenimente care vor avea loc cândva în viitor. Exemplul cel mai cunoscut astăzi (și adesea menționat) este cel al cărții lui Daniel, ale cărei profeții se explică prin faptul că a fost scrisă cu vreo 4 secole mai târziu decât pretinde autorul, așa cum știm astăzi cu claritate. E ușor să faci profeții despre evenimente care deja s-au petrecut.

3. La fel de evident este faptul că o profeție, pentru a avea cât de cât valoare, trebuie să prevestească niște fapte care sunt greu de anticipat. Nu e nimic miraculos în anticiparea unor evenimente care decurg în mod logic din datele existente în prezent. Dacă astăzi cineva spune că va veni o vreme în care computerele vor fi de 100 de ori mai rapide decât în prezent, nu cred că cineva s-ar mira sau l-ar declara profet când previziunea sa se va îndeplini. În același mod, este cât se poate de ușor să prezici că se va prăbuși un imperiu, sau că la un moment dat va veni un război, sau un cutremur, pentru că toate acele lucruri sunt practic întotdeauna valabile.

4. Legat de cele de la punctul de mai sus, este de asemenea necesar ca predicția să fie cât se poate de concretă, cu menționarea de nume, locuri, date. Nu au absolut nicio valoare poveștile interpretabile de genul catrenelor lui Nostradamus, care nu spun nimic concret, și se potrivesc aproape oricărui eveniment post-factum. Nu are cum să convingă o profeție de genul „se va ridica o mare putere de la răsărit”. Ar convinge una de genul „în 15 februarie 2234, împăratul Chun Li va lansa un război nuclear nimicitor asupra SUA”. Dacă predicția este „șoptită la ureche” de ditamai dumnezeu, ar fi cazul să avem niște amănunte de acest tip. Nu s-a văzut așa ceva până acum.

5. Pentru a considera că Biblia (sau orice altă sursă) are mesaje profetice, ar trebui ca toate să se îndeplinească. Altfel, dacă ai 2 profeții care par OK, alături de 7 neîndeplinite, cum ai mai putea avea pretenția că sursa lor este divină? Cum vine asta? Adică dumnezeu știa el niște chestii, dar a dat-o în bară cu altele? Sau profetul nu a fost suficient de atent și a reținut greșit? Dacă despre profețiile chipurile îndeplinite ale Bibliei se mai poate discuta, în schimb este foarte clar că există o sumedenie care au dat greș. Poate că cea mai cunoscută, și categoric cea mai importantă, este cea a întoarcerii lui Iisus suficient de rapid pentru ca generațiile respective să fie încă în viață. Adică, undeva prin secolul I. Există nu mai puțin de 16 mențiuni ale acestei profeții, clare, neinterpretabile, profeție care stă de fapt în centrul mesajului NT, acela de renunțare la cele lumești și pregătirea pentru iminentul sfârșit al lumii. Însă exemple există de ordinul zecilor, vezi și aici. O analiză foarte bună se găsește pe infidels.org.

6. Și mai drăguțe sunt situațiile în care în NT există împlinirea unor profeții … imaginare. Unele care nu au fost făcute nicăieri în VT. De exemplu, în Luca:24 ni se spune „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi dintre cei morți.” Același lucru se spune și în Corinteni 15:3-4. Însă nicăieri în VT nu se menționează vreo înviere în a treia zi. Sau un alt exemplu – Marcu 1:2, unde se spune „După cum este scris în proorocul Isaia: „Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îți va pregăti calea…””. Guess what, nu e scris nimic de acest soi în Isaia. Și mai sunt destule exemple.

Așadar, ce avem de fapt? Basme care confirmă alte basme? Previziuni despre … trecut? Previziuni vagi sau ușor de făcut de către oricine? Profeții care nu s-au îndeplinit? Și altele care nu au existat? Și tot scremutul ăsta este cea mai puternică dovadă a  adevărului biblic? Slăbuț, domnule, slăbuț. Trebuie să ai un simț critic egal cu zero pentru a nu vedea subțirimea argumentului profetic. Dar, din experiența mea, tocmai asta este trăsătura fundamentală a oricărui credincios – lipsa unei gândiri critice. Așa că nu mă mir.

Popularity: 37%

1. Din nou despre agnosticism
2. Din nou despre Kalam-itate
3. Sunt împotriva ateismului-credinţă
4. Ordine sau miracol?
5. Problema Răului
6. Nu am devenit ateu