Unul dintre instrumente?

Inainte de a spune ce am de zis, precizez ca acest mesaj nu este trimis cu scopul de a face prozelitism, de a schimba puncte de vedere sau de a atrage oameni care “sa ma urmeze”. Ceea ce doresc este de a atrage atentia cu privire la o eroare de judecata, tipica pentru mentalitatea materialista si a ilustra invaliditatea lui.
Ma voi folosi in principal de acest articol : https://lazypawn.com/unul-dintre-instrumente/ , unul foarte reprezentativ, facand apel, in acelasi timp, si la alte informatii culese de mine, sumar, pe acest blog.
Nu stiu daca realizati, dumneavoastra si micii entuziasti care comenteaza la aceste articole, ca dumneavoastra ati ajuns la concluziile prezentate aici, in articolul de mai sus, printr-o serie de argumente circulare si sofisme.
In esenta, spuneti aici doua lucruri:
1. Cunoasterea rationala este singurul mod valid de ajungere la concluzii valide
2. Mai general,bazandu-ne pe aceasta unica metoda valida, Dumnezeu si problemele de natura spirituala nu exista (sau in cel mai bun caz nu sunt dovedite de nimic, dar in esenta tot acolo duce).
In primul rand: ceea ce numiti drept “ratiune” nu este decat o distorsiune moderna a termenului folosit in antichitate pentru a desemna acea parte a naturii umane care este in permanenta legatura cu chestiunile spirituale si prin care acestea din urma pot fi cunoscute. “Ratiunea”, in sens modern, nu are in vedere decat cunoasterea experimentala si logica discursiva. Voi continua sa folosesc, totusi, acest termen, din comoditate.
In al doilea rand, dualismul pe care il propuneti aici- ratiunea vs credinta- este un dualism fals, mai exact ati opus ratiunii o tinta falsa. Ceea ce denumiti drept credinta este sentimentalismul maselor sau, in cel mai bun caz, un anumit tip de intuitie pur instinctuala si confuza. Sentimentul, emotia, intuitia instinctuala samd sunt mijloace infra-rationale, deci, intr-adevar, inferioare ratiunii. Insa doctrinele spirituale ale lumii nu vorbesc, in niciun caz, de acestea cand vine vorba de cunoasterea spirituala ci, dimpotriva, de mijloace supra-rationale, inaccesibile logicii discursive si metodelor experimentale. Care sunt acestea ? Un studiu serios al doctrinelor spirituale le va releva oricui “are urechi sa auda si ochi sa vada”.
In concluzie, dihotomia pe care o propuneti aici este doar o tactica subtila de a ataca tinte false sau persoane care sustin foarte slab si eronat punctul de vedere opus si a incerca sa le prezentati (persoanele si ideile) drept unicele cazuri care sustin un asemenea punct.
Acum, argumentatia potrivit careia “ratiunea” ar fi unicul mijloc de cunoastere este una circulara.
Cum ajungeti la concluzia ca acest lucru este adevarat ? Printr-un act de….credinta.

“Ecuația de gradul doi se rezolvă la fel și la Vaslui, și la Katmandu, și astăzi, și acum 100 de ani, și peste 100.”

Cu alte cuvinte doar ceea ce este vizibil, in egala masura si fara nicio diferenta, tuturor, poate fi considerat adevarat. (argument cantitativ, cu apel la majoritate)

“În plus, probabil cea mai mare problemă cu admiterea credinței ca sursă a cunoașterii este incompatibilitatea cu alte informații care și ele ar fi obținute prin aceeași metodă[…] Ar trebui ca toți cei care folosesc acele instrumente să observe același lucru, la fel cum toți cei care (folosind metoda rațională) rezolvă o ecuație, studiază un genom sau rezolvă o problemă de șah găsesc același lucru. În realitate, observăm că outputul metodelor alternative este complet diferit de la individ la individ, și afirmațiile în sine se contrazic între ele. ”

Permiteti-mi sa va corectez. In aparenta lor, cea ma exterioara si cea mai vizibila, traditiile spirituale ale lumii se contrazic intre ele sau vorbesc despre lucruri diferite. In realitate, oricine studiaza cu atentie si seriozitate aceste traditii va putea realiza unitatea, radacina comuna din care toate pornesc. Unitatea si similaritatea la nivel de simbolistica, mitologie, experiente ale diversilor adepti, concluzii cu privire la Divinitate, toate acestea sunt legate intre ele, sunt identice, din Scandinavia pana in Mesopotamia, din America de Nord pana in Extremul Orient, de la Indieni pana la ce a mai ramas din civilizatiile mezoamericane. Toate aceste similitudini nu se pot explica altfel decat printr-o radacina esentiala comuna, avand o natura independenta de simple observatii de ordin sociologic, istoric sau psihologic.
Diferentele si “contradictiile” de care vorbiti nu sunt decat formele diferite in care aceste esente sunt imbracate, in functie de predispozitia si capacitatea de intelegere a diverselor civilizatii din diferitele momente istorice si geografice.

“Și mai există încă 1000 de alte teorii rezultate din alte credințe. Ce se poate spune cu siguranță? Că CEL MULT UNA dintre acele 1000 poate fi reală.” si “Oare adevărul legat de Universul în care trăim este condiționat geografic și temporal?”

Nu, toate se apropie de cunoasterea lui Dumnezeu intr-un grad mai mic sau mai mare, iar exclusivismul pe care unele doctrine ajung sa-l pretinda (crestinismul si islamul cu prisosinta) este rezultatul aceleiasi confuzii pe care si dumneavoastra o faceti: confundarea formei cu esenta- mai pe scurt- degradarea acelor doctrine si degenerarea lor in aparente pur exterioare.
La a doua intrebare raspunsul este “nu”- Adevarul este imuabil, transcede consideratiile spatiale si temporale, insa opiniile cu privire la acest adevar si formele pe care le imbraca variaza in functie de acestea, fiind dependente de capacitatea de intelegere a indiviziilor si civilizatiilor in ansamblu.
Intorcandu-ne la discutia despre ratiune, dumneavoastra sustineti ca doar ceea ce poate fi obsevat in mod identic, de oricine (are dorinta sa o faca), ca doar ceea ce poate fi atins si simtit la fel de oricine si ca doar actiunile care pot fi intreprinse de oricine, cu acelasi rezultat, pot fi luate in considerare ca valide si adevarate. Mai pe scurt, doar ceea ce este accesibil simturilor, asa cum le intelege toata lumea, este real si demn de luat in seama.
Insa ceea ce nu realizati este ca adoptand acest pozitivism rigid nu ramanem decat cu cele mai superficiale si mai exterioare reprezentari ale lumii, scapandu-ne exact lucurile cele mai interesante si mai relevante. Este exact ca si cum am spune ca putem cunoaste natura unui om doar prin infatisarea fizica, gesturile, cuvintele si actiunile sale exterioare, neluand in niciun fel in considerare faptul ca natura unui om este, in cea mai mare parte, compusa din elemente inaccesibile simturilor (fie ca ne referim doar la cele mai banale- emotii si sentimente), deci “ascunse” analizei si experimentului.
Din argumentele dumneavoastra reiese ca priviti, singura, ratiunea ca valida deoarece, in aparenta si cu postulate ei, doar ea are vreo logica si vreo relevanta cu adevarat. Mai mult:

“Pentru ca un element să poată fi integrat ca parte a cunoașterii în general, acesta trebuie să satisfacă minimum 3 cerințe fundamentale: (apoi enumerati cele trei reguli de baza ale “metodei stiintifice”) “.

Nu este nicidecum vorba de o “cunoastere in general” aici, ci doar de o cunoastere experimentala, contingenta, care se refera doar la cele accesibile simturilor. Insa pentru dumneavoastra aceasta este singura posibila. Pentru a ajunge la o astfel de concluzie acceptati ca un dat faptul ca doar ceea este accesibil simturilor este adevarat. Cum faceti asta ?
Pai, din ce reiese din acest articol, prin credinta. Din moment ce nu ati luat un contact efectiv cu metode suprarationale de cunoastere, nu va puteti exprima altfel asupra gradului lor de adevar decat prin credinta. Daca in apararea dumneavoastra veti aduce argumentul ca ati citit diversele texte spirituale ale omenirii si ca nu v-ati ales cu nimic de pe urma lor, trebuie sa va ganditi la modul in care le-ati abordat.

“Dar dacă vorbim de un om mort de mult, din care au rămas doar niște atomi răspândiți pe undeva? Cum are loc reînvierea corporală? Se dau viermii la o parte și crește un corp biologic la loc?”

Asadar, “studiul” acestor texte s-a rezumat, pentru dumneavoastra la o simpla lectura, in care fiecare cuvant si fraza este luata in sensul ei cel mai propriu si mai grosier, la fel cum ati fi facut daca ati fi citit un simplu articol de ziar. Ori toate aceste texte vorbesc, intr-un fel sau altul, despre intelegerea lor “cu ochii si urechile inimii”, cu alte cuvinte intr-un mod interior, prin intelegerea sensurilor simbolice. Este evident ca a lectura o doctrina spirituala precum o revista nu poate conduce, in niciun fel, la intelegerea lor.
In acelasi timp, fragmentul de mai sus scoate in evidenta un alt fapt extraordinar de frapant- natura circulara a argumentelor, intarita si de urmatorul citat:

“Ce putem spune despre o teorie parvenită pe calea credinței? Să presupunem că discutăm ideea învierii lui Iisus, fără de care creștinismul în sine nu prea ar mai avea vreo bază. Este această teorie bazată pe niște dovezi observabile? Nicidecum”

Asadar, dumneavoastra abordati ceea ce se recomanda a fi supra-rational (deci inaccesibil ratiunii si implicit stiintelor experimentale), cu mijloace strict rationale, destinate stiintelor experimentale.
In alte cuvinte, respingeti posibilitatea existentei unor modalitati supra-rationale de cunoastere deoarece mijloacele rationale nu ne spun nimic despre ele. (Cum ar putea, din moment ce nu pot ajunge la ele?)
Din nou:

“Eu resping teismul pentru că, din punctul meu de vedere, nu există nici măcar un singur argument rațional în favoarea sa…”

Deci, ratiunea este singura valida si cea mai buna deoarece alte mijloace sunt relevate de ratiune insasi ca fiind invalide, iar legitimitatea ratiunii in a se pronunta asupra valorii lor de adevar este data de faptul ca ratiunea este cea mai buna. (In alte cuvinte, o concluzia asumata din start ca fiind adevarata)

“…..și pentru că nu recunosc legitimitatea vreunei alte metode, precum f-credința. Pentru mine, credința este un exemplu de lașitate intelectuală, un exemplu de frică, de predare necondiționată în fața unor speranțe deșarte sau instincte necontrolate.”

Cu alte cuvinte, pentru ca dumneavostra “nu recunoasteti” ceva, atunci acel lucru nu are nicio valoare. Deci daca nu vrei dumneavoastra, personal, sa fie adevarat, nu este. Asta da exemplu de credinta implacabila care sfarama orice obstacol intalneste in cale !
In esenta, aceasta este logica pe care dumneavoastra o folositi pentru a sustine ratiunea ca unica metoda valida de cunoastere:
1. Credeti ca ratiunea este unicul mijloc de cunoastere valabil si ca metoda stiintifica (reprezentanta ratiunii in stiinta) este singura metoda care ne poate spune ceva despre realitate
2. Orice alt mijloc, superior metodei stiintifice si ratiunii, trebuie sa fie dovedit ca adevarat utilizand metoda stiintifica.
3. Metoda stiintifica nu releva absolut nimic despre asa ceva
4. Mijloacele supra-rationale nu au dovezi in favoarea lor
5. Mijloacele rationale nu exista iar ratiunea, prin metoda stiintifica, este singura care poate avea un cuvant real de spus despre realitate.
De aici pana la a respinge orice legat de existenta lucrurilor spirituale si a lui Dumnezeu calea este simpla.
Dumnezeu este si in lumea simturilor si in tot ceea ce, literalmente exista. Insa nu se identifica, asa cum ar spune panteistii, cu acestea ci natura sa este transcedentala. Realitatea senzoriala nu este decat o fateta contingenta a divinitatii, deci studiile intreprinse pentru intelegerea chestiuniilor senzoriale nu pot decat, cel mult, sa releve modurile manifestarii lui Dumnezeu sub aceasta forma limitata, nu cunoasterea lui Dumnezeu. In alte cuvinte, nu poate arata decat unele efecte ale actiunii obiectului, nu obiectul in sine.
Cum nu se poate ajunge la sinteza prin analiza si cum, prin metoda experimentala, nu se pot cunoaste decat niste procese si efecte dependente de niste cauze subtile, care ii scapa si, in consecinta, le neaga orice realitate, atunci e clar ca o astfel de metoda nu poate spune nimic despre Dumnezeu si Adevarul absolut.
Astfel, logica circulara continua:
1. Daca Dumnezeu exista, atunci metoda stiintifica ne poate conduce catre el si ne poate releva natura lui.
2. Metoda stiintifica nu a scos la iveala nimic ce ar avea nevoie sa fie explicat de catre “ipoteza Dumnezeu”
3. “Ipoteza Dumnezeu” nu a fost dovedita
4. Dumnezeu nu exista
Cat despre obiectia, pe care cu siguranta mi-o veti aduce, ca in critica adusa rationalismului am folosit, la randu-mi, ratiunea, va spun ca acest lucru este adevarat. Deoarece avem de-a face cu o discutie “rationala”, am folosit mijlocul potrivit pentru abordarea ei.
Cine spune ca ratiunea nu este importanta vorbeste aberatii. Insa ratiunea (inca o data, asa cum este inteleasa azi), este doar un nivel intermediat pe scara posibilitatilor umane. Dedesubtul ei exista mijloace inferioare, dar desupra exista mijloace superioare, utilizabile in cunostinte de ordin superior. Problema nu este de a nega anumite posibilitati de cunoastere sau de a le face sa para mai slabe sau mai tari decat sunt de fapt, ci de a intelege ierarhia, relatiile de dependenta si subordonare dintre ele si, mai ales, a intelege LIMITELE pana la care o posibilitate se poate intinde.