Cum se naşte un mit
Sunt abonat la o mulțime de surse de informare științifică (reviste, plus articole și feed-uri online), și sunt uimit și în același timp încântat de viteza cu care apar noutățile în domenii dintre cele mai variate. Sigur că nu toate au o utilitate imediată. În multe alte cazuri sunt necesari ani de la faza de studiu la faza de aplicabilitate practică, tehnologică. Ceea ce este, însă, interesant, este faptul că omul de rând este dezinteresat și neinformat cu privire la aceste lucruri. Și mai dureros este faptul că, atunci când e vorba de o prostie care pare să contrazică mainstream-ul științific, ea este imediat preluată și comentată pe larg. Dezmințirile ulterioare, studiile care denotă incorectitudinea celui precedent, opiniile experților adevărați în domeniu, nu mai au efect. Într-un fel, este același lucru care se întâmplă și atunci când o persoană este calomniată pe nedrept. Luați o personalitate oarecare, convingeți un ziar de scandal să spună că are o amantă, sau o bubă mare pe buca stângă, și așa rămâne. Indiferent cât de convingătoare ar fi dovezile ulterioare că a fost o minciună, în rândul maselor largi impresia rămâne cea inițială, cea care generează senzaționalul.
Dușmanii științei cunosc foarte bine acest lucru. De aceea, de multe ori nici nu se obosesc să apere prea mult un punct de vedere antiștiințific (nici nu ar avea cum). Pentru ei, este suficient să „facă niște valuri”, să alimenteze ignoranța celor care nu înțeleg nimic din domeniul respectiv, paranoia celor însetați de teorii conspiraționiste, naivitatea celor care văd totul prin ochelarii unor preconcepții mistice și credulitatea omului de rând. Odată ce în rândurile acestor categorii a fost însămânțată ideea trăznită, ea va rămâne acolo pentru foarte mult timp, indiferent de cât de convingător ar fi combătută. Ba chiar mai mult, printr-un soi de contorsionare ciudată a logicii, însuși faptul că adevărații profesioniști din domeniu demonstrează falsitatea noii idei, pare în lumea credulității woo-woo o nouă dovadă a faptului că „e ceva acolo”. Cu cât le arăți mai mult că e o tâmpenie, cu atât sunt mai convinși că nu e așa, pe baza principiului „nu iese fum fără foc”. Continue reading