Pledoarie pentru sportul minţii

Jocul de șah a fost privit din cele mai vechi timpuri cu respect și admirație. Renumele său de sport al minții este binecunoscut și nu este în pericol de a fi detronat nici măcar în ziua de astăzi, când cele mai performante programe de șah au ajuns să depășească omul.

Este singura activitate umană care se poate lăuda cu statutul de sport, știință și artă în același timp. Este un sport deoarece solicită participanții la maxim (fizic și psihic), în cadrul unor competiții organizate după reguli sportive, cu arbitri, clasamente, federații și regulamente stricte de concurs. Este o știință deoarece lucrează după regulile științei și se bazează pe un imens volum de cunoștințe acumulate de câteva secole, necesitând mii de ore de studiu pentru a ajunge la măiestria unui jucător de talie internațională. Este o artă pentru că în lumea cu 64 de pătrate albe și negre se pot naște adevărate capodopere combinative, idei strălucite pe care, din păcate, doar cei inițiați le pot gusta și înțelege pe deplin.

Am descoperit șahul foarte târziu și absolut întâmplător, la vârsta de 14 ani, privind niște partide jucate de amatori. M-a fascinat din primul moment, și am descifrat singur regulile jocului. A urmat o perioadă de câțiva ani în care practic am „devorat” toate cărțile și materialele șahiste pe care am reușit să pun mâna, jucând în paralel concursuri din ce în ce mai tari. Am avut satisfacția ca peste doar 3 ani să ajung campion național la categoria mea de vârstă, învingând jucători care aveau peste 10 ani de studiu în spate și o groază de antrenori (eu eram autodidact). Clasificările sportive au urmat cursul firesc, de la jucător de categoria a III-a, apoi a II-a, categoria I, candidat de maestru, maestru … apoi au urmat titlurile internaționale – maestru FIDE, maestru internațional. Sunt mândru că, deși pentru mine a fost doar un hobby, am obținut victorii la cei mai buni jucători ai țării, și am reușit să înving zeci de mari maeștri internaționali, jucători profesioniști. Din păcate, cerințele deosebite ale facultății pe care am urmat-o și ulterior ale meseriei pe care mi-am ales-o m-au împiedicat să continui pe acest drum. Practic, am fost forțat să mă mulțumesc cu 1-2 turnee pe an, în scurtele perioade de vacanță, iar ulterior și acelea au dispărut din peisaj. Continue reading

Category: Diverse | 15 Comments on Pledoarie pentru sportul minţii

Specialişti în woo-woo

Englezescul  woo-woo, sau, mai simplu, woo, este o adăugire relativ recentă la limbajul internautic al comunității sceptic-raționale, și recunosc deschis că îmi place la nebunie. 😎

Nu am reușit să-i descopăr etimologia exactă, ci doar niște presupuneri. Prima menționare apare cam pe la sfârșitul anilor 80, dar popularitatea în creștere, la care doresc și eu să îmi aduc mica contribuție, este evidentă doar în ultimii  3-4 ani. Pe un site cineva susținea că ar fi vorba la origine de imitarea sunetului lugubru prezent ca fundal al filmelor cu fantome și al altor producții horror vechi și de prost gust. Alții spun că ar fi vorba despre tema muzicală din seria The Twilight Zone. Ar mai fi și unele opinii care susțin că a fost pur și simplu născocit de cineva, fără legătură cu vreo temă muzicală (cine este acel cineva nu e clar). Este cert însă că nu are nicio legătură cu verbul „to woo”, care înseamnă a face curte, sau a cere anumite favoruri.

Dacă în privința originii lucrurile nu sunt tocmai clare, în privința semnificației nu există dubii. Adepții curentelor woo-woo sunt cei care acceptă cu cea mai mare seninătate afirmații neverificate, neștiințifice, iraționale despre lumea înconjurătoare. Sunt persoane care se caracterizează printr-un nivel al gândirii critice deosebit de scăzut și care au o filozofie centrată pe o credulitate nemărginită când vine vorba de „parapupu” (na, că avem și în limba română neologisme pentru de-astea), în schimb sunt foarte rezervați și sceptici în privința unor teorii științifice acceptate în cvasiunanimitate de cercetătorii din domeniu. Termenul woo-woo nu este folosit pentru a desemna aberațiile tradiționale, de tipul religiilor, ci doar pentru trăznăile de tip modern, new age. Fenomene paranormale, terapii miraculoase alternative, conștiință universală, unde misterioase, energii vitale, telepatie, telekinezie, astrologie, premoniții, călătorii în alte lumi, plan astral, miracole, homeopatie, fantome, spirite, entități energetice, magneți, reîncarnare, rezonanțe misterioase, laser, misticism de toate tipurile – iată doar o scurtă listă din articolele preferate de acești indivizi. E interesant faptul că, deși teoriile lor ciudate se intersectează adesea cu cele ale religiilor tradiționale, membrii comunității woo-woo se simt chiar jigniți când sunt comparați cu credincioșii obișnuiți. Consideră că ideile lor sunt moderne și că au un suport științific (aici neapărat adaugă ceva fraze din care nu poate lipsi termenul de cuantic). Pe de altă parte, dacă aud de lucruri precum evoluționismul, strâmbă din nas. Ce e drept, nu se apropie de stupizenia creaționiștilor, de fapt cei mai mulți chiar acceptă cu jumătate de gură evoluția în sine, dar caută explicații diferite pentru ea, imateriale. Continue reading

Category: New Age & alte tâmpenii similare | 21 Comments on Specialişti în woo-woo

Este calul mai norocos?

Mă gândesc că, având în vedere natura nu prea veselă a subiectului din acest articol, n-ar fi rău să  vă reamintesc un banc. Așa, pentru contrast.

E vorba de un accident, un camion care „spulberă” o căruță. Ajuns la fața locului, polițistul găsește calul într-o baltă de sânge, suferind cumplit, în agonie. I se face milă, scoate pistolul și îl împușcă. Aude niște gemete vagi din șanț, unde, cu câțiva pași mai încolo, era căruțașul. Îngrijorat, îl întreabă: „Vai de mine, vă simțiți bine, domnule?”. Căruțașul, care văzuse scena precedentă, răspunde speriat: „Oh, da, așa bine nu m-am simțit în viața mea!”.

Trecând la lucruri mai serioase, motivul pentru care scriu articolul este ceea ce s-a petrecut în urmă cu o săptămână. Poate că unii dintre voi au auzit de scleroza laterală amiotrofică (SLA, denumită și boala Lou Gehrig în literatura anglo-saxonă). Și dacă nu știți ce este, mai mult ca sigur că aveți măcar imaginea mentală a lui Stephen Hawking, savantul practic complet paralizat, care folosește un sintetizator vocal pentru a comunica cu cei din jur. Ei bine, Hawking este un caz cât se poate de norocos, pentru că este în viață după atâția ani. Sunt foarte puțini cei care se pot lăuda cu așa ceva. De cele mai multe ori, boala evoluează inexorabil spre deces, care survine la doar câțiva ani de la debut. Pentru cei din branșa mea, neurologi, este un adevărat coșmar. Nu se cunoaște nici astăzi cu precizie cauza acestei afecțiuni neurodegenerative. Anumite studii sugerează o etiologie genetică, altele vorbesc de factori infecto-contagioși. Lucrurile stau și mai rău în privința tratamentului care strălucește prin … absență. Ca să nu fiu cinic – există un preparat care se pare că ar prelungi durata vieții cu câteva luni, și altele aflate în testare, dar speranțele nu sunt prea mari. Continue reading

Category: Diverse | 66 Comments on Este calul mai norocos?