Că e laie, că-i bălaie …

Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, nu am nimic împotriva credinciosului care recunoaște deschis că baza credinței sale este una pur emoțională. Poate îl face să se simtă bine, să treacă mai ușor peste greutăți. Poate are rădăcini care trebuie căutate la nivelul familiei și societății. Nu doresc să insist acum asupra acestor aspecte – despre motivele pentru care mulți au ajuns să creadă basme și pentru care unii dintre ei sunt greu de clintit de pe poziție am discutat într-un alt articol.

Atitudinea este cu totul alta atunci când individul pretinde că ar exista argumente de ordin rațional în favoarea divinității, și mai ales atunci când ajunge într-un stadiu de demență religioasă suficient de avansat încât să nege ramuri întregi ale științei moderne, din simplul motiv că nu se potrivesc cu o anumită interpretare a unei anumite cărțulii primitive. În fața acestor răspândaci ai ignoranței atitudinea de indiferență nu este potrivită, pentru că duce la o condamnare a generațiilor următoare.

Cea mai clară dovadă că o teorie este lipsită de valoare este atunci când cel care emite teoria respectivă este pregătit să vadă o „confirmare” strălucită a ei în orice, chiar și în rezultate contradictorii. Și cu greu pot fi găsite exemple mai bune decât cele oferite constant de cei care caută să justifice existența prietenului imaginar. Am selectat câteva dintre cele mai frecvente exemple pe care le-am întâlnit. Vă las să apreciați ingeniozitatea argumentației. Cum au ei acoperite toate variantele, drăguții de ei, și ce logici sunt! 😛

1. Ordinea extraordinară existentă în Univers, faptul că există niște legități pe care le putem studia – iată o dovadă formidabilă a existenței Creatorului, care a făcut lumea în așa fel încât să aibă sens. Pe de altă parte, orice relatare a unei anomalii, orice abatere de la regularitate, este de asemenea o dovadă strălucită a existenței Creatorului, care tocmai a săvârșit un miracol. Ca să fie clar, că e regularitate, că e neregularitate, concluzia este clară: God did it!
2. Dacă putem imita sau replica o anumită structură din natură, inclusiv cele biologice, este din cauză că Dumnezeu a făcut ca structura respectivă să aibă sens. Ca urmare noi, oamenii dotați cu rațiune tot de Dumnezeu, avem capacitatea să înțelegem și să imităm în limitele noastre creația sa. Pe de altă parte, dacă nu putem replica o structură sau un fenomen în laborator, este și mai clar că este creația ălui de sus, care l-a făcut atât de complicat încât noi nu-l putem pătrunde cu mintea.
3. Atunci când ne rugăm sincer pentru ceva și se îndeplinește avem dovada măreției și benevolenței celui de sus. Când nu se îndeplinește, avem dovada  faptului că cel de sus este nemulțumit de cât de profund ne-am rugat, și e cazul să ne întărim credința înainte de a încerca din nou.
4. Tot despre rugăciune, câteva studii vechi neriguroase științific care la un moment dat păreau să sugereze că rugăciunea are un efect dovedesc faptul că Dumnezeu ascultă și ajută. Faptul că în studiile noi pe loturi mari, riguroase, double blind, apare că rugăciunea nu are niciun efect, este o dovadă și mai clară a faptului că Dumnezeu nu se lasă studiat de noi cum avem noi chef, sclavi păcătoși ce suntem. Cum ne și putem imagina că putem testa puterile sale prin studii?
5. Este clar că moralitatea este de la Dumnezeu – dovadă faptul că o mulțime de oameni au devenit mult mai morali după ce au citit Biblia și au luat calea credinței. Faptul că ateii au un comportament cel puțin la fel de moral, așa cum arată toate studiile sociologice, este o consecință a minunatei idei a lui Dumnezeu de a însămânța germenii morali în toți oamenii. Mai departe, deși am spus că e vorba de toți oamenii, există o justificare și pentru cei imorali – influența Diavolului. Iată cum se explică totul!
6. Prezența lui Dumnezeu este evidentă în tot ceea ce este bun și frumos în lume. Ceea ce este urât și respingător dovedește faptul că Dumnezeu a ales să abandoneze locul respectiv, scârbit de lipsa de credință a unora. Așadar suntem înconjurați de dovada existenței lui chiar și atunci când e absent! Cât se poate de logic și clar.
7. Toate descoperirile științifice care pot fi încadrate în categoria „compatibil cu credința/Biblia” sunt de aplaudat. Dumnezeu a dat omului capacitatea de a cunoaște lumea, inclusiv prin știință. Celelalte descoperiri și ramuri științifice (majoritatea) incompatibile cu Biblia sunt eronate, sau interpretarea textului biblic s-a făcut greșit, și contradicția nu este una reală. Pentru orice credincios există o variantă de Biblie perfectă pentru nevoile sale, nu trebuie decât să treacă în categoria „simbolic/alegoric” orice fragment care contrazice cunoștințele sale despre realitate.
8. Faptul că nu am găsit viață în altă parte în Univers este o dovadă clară a Creației speciale, unice, pe Pământ. Restul Universului (miliarde de miliarde de corpuri cerești) au fost create doar pentru amuzament. Pe de altă parte, și dacă am găsi viață extraterestră de altă natură, nu ar fi cea mai minunată dovadă a ingeniozității Creatorului?
9. Cum poate cineva să-și închipuie că un lucru atât de complicat precum viața ar putea fi rodul șansei, când este evident că doar un lucru mult mai complicat, care gândește, poate să facă așa ceva? Sigur că pentru acel lucru și mai complicat, numit Dumnezeu, nu se aplică regula. De ce? Pentru că el este o excepție! De-aia! Prin definiție.
10. Orice profeție îndeplinită vine să confirme adevărul credinței, instrumentul prin care profetul a văzut în viitor. Cele neîndeplinite confirmă faptul că nu a fost un adevărat profet, sau faptul că Dumnezeu a ales să ne dea liber arbitru, care ne permite să schimbăm cursul evenimentelor!
11. Când se discută cu ateul care atrage atenția asupra presupusei existențe a mii de zei diferiți în locuri și epoci diferite, se arată clar că, de fapt, în profunzime, este doar unul singur, este doar una bucată divinitate percepută diferit de diverși indivizi de-al lungul timpului. Când se discută cu un credincios al unei alte religii, se va arăta însă cât de aberant/fals/absurd este zeul său cu tot cu istoriile lui.
12. A supraviețuit un credincios dintr-o catastrofă – excelent! Iată cum Dumnezeu  îi ocrotește pe cei care-l slujesc. A supraviețuit un necredincios – fantastică șansă dată de Dumnezeu, pentru a-l aduce pe drumul cel bun … i-a arătat lumina și puterea sa, și i-a omorât pe ceilalți care erau credincioși doar pe hârtie.
13. Revelația este o metodă excepțională de cunoaștere a unor adevăruri ascunse, așa cum o dovedesc marile figuri ale religiei la care mă închin eu. Revelațiile celorlalte religii sunt, evident, amăgiri diavolești.
14. Ce poate fi mai scârbos decât incestul? Asta, desigur, dacă nu se referă la modul în care s-au înmulțit urmașii lui Adam, sau ai lui nea Noe, după marele Potop. Atunci erau alte reguli, între timp Dumnezeu s-a răzgândit. Tot așa și cu sclavia, genocidul și alte chestii nasoale din Vechiul Testament. Iată cum Dumnezeu poate fi unul și neschimbător, dar în același timp ne dă sfaturi potrivite pentru epoca în care ne aflăm.
15. Studiul generațiilor biblice ne spune cu claritate că Pământul are doar câteva mii de ani. Toată cosmologia, toate metodele de datare, toată geologia – sunt niște minciuni ateiste ordinare.  Pământul are 6000 de ani, punct! Și, în plus, mai știm și că animalele au apărut deodată, nu treptat, pentru că știința a demonstrat clar că asta s-a petrecut relativ rapid în cambrian acum vreo 530 de milioane de ani. 😆
16. Faptul că peste 99% din cercetătorii din lumea viului nu pun la îndoială evoluționismul este cauzat de apartenența lor la complotul ateist iudeo-masonic, îndreptat împotriva credinței. Sunt vorbiți între ei! Pe de altă parte, atunci când au interpretări evoluționiste punctuale diferite, este explicat prin profunda criză în care se află această teorie.
17. Pe de o parte afirmăm cu tărie că există o creștere a credinței pe plan mondial, ateii nu mai au nicio credibilitate la ora actuală. Pe de altă parte, spunem că adevărata credință este în scădere, ca semn al Apocalipsei. Fie că crește, fie că scade numărul credincioșilor, este un semn clar de Sus.
18. Ateii sunt foarte aroganți, sunt încrezuți, își închipuie că sunt speciali pentru că pricep niște bălării științifice, nu sunt suficient de umili. Asta deși ei spun că am apărut din întâmplare, ca un simplu rezultat al fizicii și chimiei, că Universul este imens și vechi și Terra este doar un loc oarecare, că nu există un scop suprem. Noi, creștinii, suntem modești și umili, cu toate că spunem că suntem buricul Universului cu planeta noastră cu tot, că avem un scop special, și că ditamai Creatorul Universului este profund preocupat de ce mâncăm și ce facem sub așternuturi, și că ne așteaptă să huzurim o eternitate dacă suntem copii cuminți.

Lista poate continua. Pe mine toată povestea asta cu credincioșii care văd mâna lui Dumnezeu în orice (chiar și în lucruri opuse/incompatibile) mă duce cu gândul la bancul cu Bulă și batista fluturată pe peron. Doamna profesoară îi roagă pe elevi să spună ce anume le sugerează lor o batistă fluturată pe geamul unui tren care se pune în mișcare. Unul spune că e o poveste de iubire. Altul vorbește de durerea despărțirii. Altul de plecarea în armată. Altul de speranță șamd.. Bulă spune că lui chestia asta îi sugerează o pi*dă. „Păi bine măi Bulă, măi, nu ți-e rușine, cum poți să spui așa ceva, ce legătură are cu fluturatul batistei?” … „Doamna profesoară, să nu vă supărați pe mine, io vă spun drept … mie poate să-mi fluture și un tractor, că io tot la pi*dă mă gândesc!”.