Mimosa pudica şi dublul standard

Tocmai mi-am recitit ultimul comentariu, și mi se pare incomplet, așa că voi face niște adăugiri, pentru a-mi clarifica poziția.

Caracteristica principală a unui obiect este aceea că este forțat să se supună voinței noastre. Îl punem unde vrem, facem ce dorim cu el. A trata o persoană ca un obiect înseamnă a-ți impune voința cu forța asupra acelei persoane, care este obligată să facă sau să accepte lucruri care nu-i convin. Exemplu: a forța pe cineva să-ți fie sclav, a viola pe cineva, a obliga pe cineva să cerșească etc.. Nu există nimic din toate acestea atunci când faci aprecieri asupra calităților și defectelor cuiva.

Dacă asiști la o prezentare strălucită făcută de o femeie, sau citești un articol sau o carte excelentă scrisă de acea femeie, este firesc să te gândești „wow, ce femeie inteligentă/cultă, mi-ar plăcea să stau de vorbă cu ea, sau să lucrăm împreună”. Înseamnă cumva acest lucru cumva că tocmai ai tratat-o ca pe un „obiect intelectual”? Și dacă răspunsul este nu, de ce în momentul în care te gândești sau spui „wow, ce trăsături frumoase are femeia aceea, ce atrăgătoare este, mi-ar plăcea să mă primească la ea în pat” brusc ai transformat-o în obiect sexual și ești chipurile un mârlan? Este exact acceași situație, doar că se referă la trăsături diferite, unele de ordin intelectual, altele de ordin fizic, precum și dorința care izvorăște în mod natural în mintea unui om sănătos ca urmare a acelor constatări.

Nu există bărbat sau femeie care să nu fie conștient(ă) de aceste lucruri. De aceea femeile își petrec atâta timp în fața oglinzii și studiind reviste de modă, fiind atente la modul în care arată, dorind să fie cât mai șic, folosind mijloacele care le stau la dispoziție începând de la cure de slăbire, machiaj și sala de fitness până la operații estetice. De ce să ne prefacem că nu este așa? Asta nu înseamnă câtuși de puțin că femeia respectivă abia așteaptă să ajungă în patul cuiva, poate fi cea mai sfântă dintre sfinte. Poate că nu dorește deloc așa ceva, însă este cât se poate de încântată de faptul că privirile admirative ale bărbaților din jurul său sugerează că ei ar dori. Că recunoaște sau nu acest lucru, e altă treabă, însă nu cred că există vreuna care să fie supărată că e admirată pentru felul în care arată. Hai să încetăm să ne prefacem că nu e adevărat.

De aceea îmi displace să văd dublul standard al lui PZ Myers în această privință, pe care l-am remarcat și cu alte ocazii. Pe de o parte critică vehement (și pe bună dreptate) faptul că religii precum creștinismul sau islamismul luptă împotriva sexualității, și te îndeamnă să-ți înfrânezi orice soi de pornire de acest tip, să vezi ca un păcat orice stimul sexual cât se poate de fiziologic. Iar pe de altă parte face circ atunci când exact aceiași stimuli sexuali îl îndeamnă pe un bărbat să-i facă niște complimente sau vreun avans unei femei pe care o găsește atrăgătoare.

OK, mulțumesc pentru precizările detaliate. Sper ca următoarele să-ți înlăture nelămuririle pe care le mai ai.

Sa ma explic: contrar impresiei generale, problema nu este caracterizarea unei persoane ca urata. Ma rog, as putea spune ca frumusetea e subiectiva, dar ma indepartez de la subiect.

Cam tot ceea ce spui despre o persoană și nu poate fi măsurat „cu metrul” este subiectiv. Simpatic, inteligent, de încredere etc. (sau opusul lor). Totuși, noi facem asemenea aprecieri tot timpul (de cele mai multe ori doar mental, fără a le exprima) și ne comportăm față de persoana respectivă ca atare.

Problema principala este partea a doua a comentariului, in care se afirma ca persoana respectiva ar trebui sa se bucure de orice oferta de sex. Mi se pare ca afirmatia asta reduce o persoana cu sentimente, aspiratii si realizari la niste dorinte sexuale pe care autorul comentariului le proiecteaza asupra persoanei respective.

Cred că este doar o prejudecată (foarte răspândită) legată de sexualitate, care nu rezistă la o analiză rațională. De exemplu, dacă aș spune că un om care lucrează 14 ore pe zi ar trebui să se bucure de o ofertă de concediu, ți s-ar mai părea greșit sau mârlănesc? Dacă aș spune că un om fără posibilități materiale ar trebui să se bucure de un cadou, ți-ar suna rău? Dacă aș spune că unui tip fără vreo pregătire profesională deosebită ar trebui să sară în sus de bucurie că i s-a oferit un job bun, ar fi mârlănie? În niciunul din aceste cazuri nu se implică faptul că valoarea sau demnitatea acelui om se reduce doar la cât timp liber are, respectiv câți bani câștigă, sau ce pregătire are. Ceea ce se spune este foarte simplu, și anume că ÎN PRIVINȚA X acea persoană nu stă prea grozav, și, ca urmare, ar trebui să se bucure când apare o oportunitate de acel tip. Lipsa timpului liber se corelează cu raritatea concediilor. Lipsa banilor se corelează cu raritatea unor bunuri materiale. Lipsa unei pregătiri calificate se corelează cu dificultatea găsirii unui job bun. În același mod, un aspect fizic neatrăgător se corelează cu raritatea avansurilor sexuale.

Oricum, ma bucur ca LP s-a simtit dator sa precizeze ca apreciaza mai mult la o femeie decat aspectul fizic (:P), eu sper ca a realizat si cat de urat a sunat comentariul lui initial.

Îmi pare rău dacă ai înțeles greșit inițial.

Mai departe, referitor la intamplarea din lift care a pornit toata tarasenia, nu am obiectii majore la pozitia voastra. Cel mai probabil, barbatul in cauza pur si simplu a apreciat gresit situatia si nu a avut nici o intentie sa abuzeze de vreo persoana. In schimb daca femeia declara ca s-a simtit in pericol, nu cred ca avem noi vreun drept sa luam in deradere sentimentul ei, fara sa fi fost in situatia respectiva si mai ales fara sa fi fost vreodata femei.

Tocmai asta explicam în articol (te rog să revezi), că nu poți întotdeauna ghici sau simți ce soi de reacții naști în mintea celuilalt. Însă aceasta nu dă dreptul aceluia să te acuze, câte vreme tu nu ai avut nici cea mai mică intenție de a face rău. Bărbatul din lift poate fi acuzat eventual de alte lucruri: de lipsă de inspirație în alegerea momentului, de incapacitatea de a citi niște semnale non-verbale din conduita fetei, poate de consum de alcool peste o anumită limită, poate chiar de optimism 😆 … dar nicicum de jigniri, misoginism, sexism sau altele de acest tip.

Trecand si mai departe, tratamentul ca obiect sexual nu se reduce la prostitutie si sclavie. Exista forme mai subtile de obiectificare a femeilor (si a barbatilor, daca tot suntem aici), cum ar fi asteptarile diferite ale societatii in functie de sex. De exemplu, eu ma indoiesc ca majoritatea femeilor iau la un moment dat o decizie constienta sa petreaca mai mult timp in fata oglinzii ca sa atraga barbatii. Desigur, exista si astfel de femei, dar cred ca marea majoritate sunt conditionate inca de la o varsta frageda sa se simta inferioare barbatilor si sa creada ca cel mai important lucru in viata este sa se marite. Uitati aici teoria: http://en.wikipedia.org/wiki/Objectification_theory#Objectification_theory.

Mi-ar lua foarte mult să explic rădăcinile evoluționiste ale acelei atitudini „în fața oglinzii”, însă ele există. Condiționările sunt în primul rând biologice, și abia în al doilea rând sociale. Ar fi o mare eroare să-ți imaginezi că femeilor le place să fie admirate pentru că așa au fost forțate de cineva. Și nu este câtuși de puțin adevărat că femeile sunt condiționate să se simtă inferioare bărbaților, cel puțin în lumea modernă. Poate în Islam, poate la Poplaca de sub Deal, dar în mod categoric nu în SUA de astăzi. Toate femeile pe care le cunosc eu personal se simt superioare, de fapt, și bărbații cu care discut sunt bine de tot „sub papucul nevestei”. 😆

Însă făcând abstracție de aceste lucruri, chiar dacă acceptăm că există prejudecăți „sexiste” în anumite privințe și în anumite societăți, nu mi se pare că ele se reflectă în vreun fel în gestul bărbatului din lift. Era altceva dacă-i trântea o mână pe cur și zicea „păpușico, hai cu mine”. Atunci aș fi fost primul revoltat.

Si in final sa revenim la PZ Myers: eu nu prea inteleg cu ce anume din cele 3 articole nu sunteti voi de acord (recunosc, nu am citit comentariile, dar astea nu prea ii pot fi imputate lui, nu?).

Am să-ți dau exemple atunci. În primul articol spune că există o atitudine ciudată în societate, conform căreia este OK pentru bărbați să facă propuneri cu tentă sexuală. Mie mi se pare că este OK, dacă sunt făcute politicos, așa cum a făcut-o domnul din lift. În fraza următoare, PZ implică faptul că asemenea propunere ar fi o desconsiderare a femeilor, ca fiind de rang inferior. Bullshit. De unde și până unde dacă te simți atras de cineva înseamnă că-l consideri inferior?! În a treia frază ne spune de presiuni sexuale nedorite, și din nou îi dă cu nerecunoașterea egalității. Care presiune – o invitație politicoasă la cafea, făcută de un coleg de simpozion?! Al doilea articol are încă din titlu implicații negative, se numește „Ghidul ființei umane DECENTE pentru …”. Cu alte cuvinte, implică faptul că acel individ ar fi fost indecent. Eu spun că a fost cât se poate de decent. Însă poate că cea mai semnificativă parte este următoarea, în care spune că ai făcut ceva rău dacă celălalt denumește comportamentul tău creepy, și ar trebui să nu mai faci așa ceva. Aceasta este partea cu care sunt în profund dezacord, și tema de fond a articolului meu. Exact aceleași vorbe, același gest, ar fi văzut ca OK de majoritatea celorlalte persoane. Ai avut doar ghinionul să dai peste o persoană care are anumite sensibilități/prejudecăți în privința respectivă. Orice ai spune, despre orice, se vor găsi indivizi care sunt oripilați de acel lucru. Asta nu înseamnă automat că tu ai făcut sau spus ceva rău. Simplul fapt că cineva apreciază părerea mea despre religii drept profund ofensatoare nu înseamnă că greșesc când o spun și că ar trebui să tac de acum. Simplul fapt că o mironosiță feministă cu veleități youtubiste ține să ne arate ce deranjată a fost ea de invitația din lift nu înseamnă că respectivul a greșit cu ceva. În al treilea material, în răspunsul adresat lui Dawkins, îi sugerează să scrie în google „elevator raping”, după care tot el recunoaște că nici nu s-a pus problema de așa ceva, și de fapt nici măcar skepchik nu s-a simțit în vreun pericol. În fine, mai sunt destule, dar ideea de bază este aceeași. Sunt de acord cu faptul că au fost comentariile feminiștilor cele care au sărit peste orice noimă de raționalitate și bun simț, și nu ceea ce a spus PZ. De altfel, vezi chiar și la acest articolaș că am fost făcut deja mârlan și chiar cretin, și asta numai pentru că unii dintre voi au înghițit pe nerăsuflate cea mai proastă parte a propagandei feministe.

Mai exact, eu nu vad nici un standard dublu, pentru ca nu a spus niciodata ca e interzis sa faci avansuri sexuale. A spus doar ca trebuie sa te orientezi in functie de situatie, asta daca vrei sa traiesti intr-o societate normala si sa fii considerat o persoana decenta. Daca nu vrei asta, si mai ales daca refuzi sa iti controlezi in vreun fel pornirile sexuale, atunci poti sa faci (aproape) orice vrei, dar in felul asta renunti si la calitatea de persoana decenta.

Am înțeles cu toții și nu cred că cineva spune că poți face avansuri în orice condiții și oricum. Însă cazul concret din lift nu se pretează la a fi ceva „indecent”. Dacă lua cazul unei găști de bădărani care fluierau după o gagică și o invitau la o poștă la ei în spatele blocului era cu totul altceva.

Uitati si o parabola care sper sa explice mai bine care e de fapt problema: https://sindeloke.wordpress.com/2010/01/13/37/

Nu sunt câtuși de puțin de acord cu parabola respectivă și consider problema imaginară. Repet, porniți de la niște prejudecăți îngrozitoare, care nu se potriveau nici măcar acum 50 de ani, dar sunt foarte departe de adevărul lumii vestice de astăzi. Femeile nu sunt câtuși de puțin ca acea reptiluță lipsită de putere. Nu trăim demult într-o lume în care factorul determinant este forța fizică. Astăzi femeile au toate drepturile pe care le are un bărbat, plus încă vreo câteva speciale. Le găsești la aceleași școli și universități, conduc partide, conduc firme de miliarde de dolari, fac literatură, cercetare, politică la vârf, sport, și în general absolut tot ceea ce fac și bărbații.

@rboddo, scriu încă un mesaj lung, deși din spusele tale m-am cam lămurit că îl scriu degeaba. Este mai mult pentru ceilalți care citesc.

Exemplele tale nu au nici o legatura cu situatia in discutie, pentru ca nu fac presupuneri despre sexualitatea unei persoane, ci despre o situatie materiala sau profesionala in care se afla persoana, lucruri care se pot schimba mult mai usor si nu sunt nici pe departe la fel de intime.

Un sărăntoc care primește un cadou este un contraexemplu perfect. Un adolescent care poate petrece un weekend cu vedeta preferată este un alt exemplu. Un om mai puțin capabil căruia i se oferă un post în care de obicei ajung doar cei foarte inteligenți sau piloși este un alt exemplu. Și dacă cumva tot ți se pare că sărăcia sau prostia nu ar fi destul de „intime”, îți dau unul și mai bun: o persoană cu un handicap locomotor care nu a văzut niciodată mai mult de curtea casei sale, din cauza infirmității, primește o invitație într-o excursie fabuloasă, în care i se asigură toate condițiile speciale pentru problema sa, de la personal calificat la scaune și cărucioare electrice etc.. Este o mârlănie dacă spui că ar trebui să se bucure? Se pot da sute, însă tu pur și simplu tragi o linie, și dintre toate caracteristicile alegi una singură, sexualitatea, și despre aia te prefaci că nu există, sau că dacă există nu ai voie să recunoști că unii au șanse mai multe decât alții și în această privință.

Sincer, incercarile astea de a justifica marlania mi se par deja penibile.

Nu sesizez nicio mârlănie nicăieri, ci doar expunerea unor argumente pe care pe tine și pe câțiva alții îi deranjează. Cel mai ușor este să arunci cu epitete dinastea. Și eu pot să spun că dai dovadă de prostie, însă aceea ar fi doar percepția mea, care evident că nu corespunde cu a ta. Începi să vezi cum este cu interpretările personale?

Tocmai spuneam ca sunt de acord cu partea aia. Dar vad ca eviti sa abordezi partea cea mai importanta a argumentului, si anume ca nu avem dreptul sa luam in deradere sentimentele unei femei, din moment ce nu avem nici cea mai vaga idee cum e sa fii femeie.

Am abordat partea aceea de nenumărate ori și o mai fac o dată. Pur și simplu schimbă „femei” cu altceva. De exemplu: nu avem voie să luăm în derâdere sentimentele unui credincios profund. Cum ne permitem să spunem că nu a fost Dumnezeu cel care a creat viața din neviață?! Nu avem voie să luăm în derâdere sentimentele unui simpatizant al echipei Dinamo, cum putem spune bancuri cu ea? Și așa mai departe. Tu ai idee ce înseamnă pentru un musulman convins figura lui Mohamed? Ai idee cât timp își petrece din fragedă pruncie divinizând orice vorbă din Coran, rugându-se pe coate și genunchi și visând la momentul în care va ajunge acolo Sus? Cum crezi că percep acești oameni desenarea unui Mahomed caraghios, sau etichetarea lui ca schizofren, pedofil etc.? Ai idee ce înseamnă credința pentru oamenii care se târăsc în 4 labe să pupe niște moaște și se roagă de 10 ori pe zi, țin posturi, aprind lumânări etc.? Cum le cade lor când le spui că Iisus e Moș Crăciun pentru oameni mari și prostuți? Când le spui că ideile lor sunt penibile în cea mai mare parte? Crezi cumva că pentru toate aceste categorii dumnezeul în care cred cu toată puterea ființei lor este ceva mai puțin important sau intim decât mofturile unei puștoaice? Și atunci de ce nu faci un scandal monstru când PZ sau Dawkins sau chiar LazyPawn fac bășcălie de cele mai sacre obiecte ale venerației acestor indivizi? Mai ales că suntem perfect conștienți că rănim sentimentele acelor oameni, pe când bietul bărbat din lift nu avea nici cea mai vagă idee sau dorință de a produce vreo neplăcere fetei din fața lui. Chiar nu vezi dublul standard? Este exact de unde vine titlul articolului. Pe de o parte, atitudinea de mimoză la lucruri care nu sunt câtuși de puțin jignitoare (o invitație politicoasă cu posibilă tentă sexuală, care dovedește faptul că cineva este atras de tine, și nu faptul că te disprețuiește sau te consideră inferior), iar pe de altă parte neaplicarea aceluiași mod de gândire când jignești pe față și fără perdea sentimentele a sute de milioane de oameni spunând că zeul lor e un rahat inventat și acceptat doar de iraționali. Dacă mergi pe partea „mimozică” atunci fă bine și nu mai spune nimic rău de cele sfinte și de credința celor mulți. Dacă mergi pe partea rațională, atunci nu mai scrie 3 (între timp 4) articole în care „aperi” sentimentele unei fete pe care, de fapt, nimeni nu a jignit-o cu nimic.

Atunci chiar sunt curios care sunt explicatiile evolutioniste ale procentelor scazute de femei in pozitii de conducere, in pozitii academice si mai ales in comunitatea sceptic-ateista.

Flashnews: între sexe există diferențe statistice din foarte multe puncte de vedere, obiective, biologice (nu doar cele fizice, evidente). Nu avem exact aceleași calități și defecte, lucru care se vede cât se poate de clar la toate testele efectuate de psihologi. Femeile au fost dintotdeauna păstrătoarele religiei, care are un rol de liant social și familial. Au statistic o înclinație mult mai mare spre acceptarea supranaturalului de orice tip, lucru semnalat de toate statisticile din toate țările unde s-au efectuat și pe care-l vede oricine lucrează cu oameni (de ex. eu ca medic). Sunt mai înclinate spre partea intuitivă, au un simț estetic mai dezvoltat, și mai puțină rigurozitate. Sunt mai puțin agresive și autoritare, au o rezistență fizică mai scăzută, lucru presupus de funcțiile de conducere și de lupta pentru a ajunge în vârf. Și așa mai departe. Exact la fel pot și eu întreba de ce nu sunt atât de mulți bărbați educatori sau învățători? De ce nu sunt atâția coafezi? De ce nu sunt atâția secretari? Asistenți medicali? Medici pediatri? Pentru că în medie nu au calitățile necesare, și pentru că nu îi atrag acele profesii. Tu pe ce bază crezi că se ajunge la o conferință ateistă? Hai să-ți explic, că am fost la una (ca spectator). În sală poate intra cine vrea, așadar acolo numărul mai mic de femei dovedește clar interesul lor mai scăzut (asta dacă nu cumva crezi că se dau bilete doar la bărbați). În grupul de prezentatori/invitați, accesul este pe baza a ceea ce a făcut acel individ pentru mișcare. Femeile care au bloguri cunoscute pe această temă, sau poziții publice cunoscute, sau au scris cărți de acest tip sunt prezente acolo (vezi Ophelia Benson, Julia Sweeney, Greta Christina, chiar și skepchick!). A cui este vina că cele mai multe cărți ateiste sunt scrise de bărbați? Le interzice cineva femeilor să publice cărți pe această temă? E vreun complot al editurilor cumva? Pe blogul meu de ce sunt 90% utilizatori de sex masculin? Pentru că am vreun plugin care limitează numărul persoanelor de sex feminin? Sau pentru că bărbații le interzic femeilor accesul la internet? Nu cumva pentru că sunt mai puțin interesate de subiectele pe care le tratez eu? De ce sunt doar 10% bărbați pe forumurile sau blogurile unde se discută despre nou născuți, sau modă, și 10% femei pe forumurile unde se discută despre mașini sau programare în nu știu care limbaj? Vezi pe undeva comploturi masculine, cam cum văd creaționiștii comploturi ale oamenilor de știință vânduți diavolului pentru a susține evoluționismul? Încearcă să nu mai înghiți pe nemestecate toate clișeele feministe, încearcă să le treci o clipă prin filtrul rațiunii tale și vei vedea răspunsurile cât se poate de clar.

Chiar asa, cam cat la suta din voturile alea cu care te mandresti ca sunt de acord cu tine crezi ca sunt femei?

Deocamdată, din loguri văd că au votat 4 utilizatori înregistrați despre care știu sigur să sunt femei, și care au mai postat pe aici, și le apreciez extraordinar pentru ce au scris. Nu vreau să dau nume, dar una a comentat și la articol. Toate 4 au votat ca mine. Desigur, s-ar putea să fie și mai multe, printre vizitatorii anonimi. Au fost două voturi contra, unul de la un bărbat, celălalt de la un vizitator anonim.

Nu spune asta, spune propuneri cu tenta sexuala in situatii dubioase. Cum ar fi propuneri de la necunoscuti in lift sau pe strada.

Aici depinde ce înțelegi prin dubios. Eu nu văd nimic dubios în a face acea propunere în lift, din partea unui coleg de conferință.

“În fraza următoare, PZ implică faptul că asemenea propunere ar fi o desconsiderare a femeilor, ca fiind de rang inferior.” Este.

OK, desigur. Dacă te atrage cineva sexual, înseamnă că îl consideri de rang inferior. De ce? Pentru că așa spui tu. Gata, s-a argumentat. Dă-mi voie să întreb, atunci când femeia face sugestia respectivă, se aplică regula? Înseamnă că te consideră inferior? Mie mi s-a întâmplat așa ceva de mai multe ori (din păcate cam de multișor), ar trebui să mă îngrijoreze? Înseamnă că m-au desconsiderat? Fraierul de mine a crezut chiar opusul la vremea respectivă. Interesantă concepție. Eu am fost întotdeauna atras de lucruri care-mi plac, pe care le consider valoroase, frumoase, speciale, și am încercat să mă feresc de cele pe care le consider de rang sau calitate inferioară. Oi fi eu ciudat.

“În a treia frază ne spune de presiuni sexuale nedorite, și din nou îi dă cu nerecunoașterea egalității.” Are dreptate.

Sigur, pentru că așa spui tu.

Tot paragraful asta tradeaza faptul ca de fapt nu intelegi problema adevarata. Problema nu este faptul ca ofensezi pe cineva, motiv pentru care si exemplul cu religia e irelevant. Problema tine de privilegii, si mai exact de refuzul vostru de a considera macar ideea ca s-ar putea sa va aflati intr-o pozitie privilegiata.

Care sunt acele privilegii? Nu mi le-ai spus nici tu, nici PZ. Privilegiu înseamnă un anumit drept preferențial, o înlesnire, o favoare. Care sunt acele drepturi preferențiale pe care le au bărbații? Dă-mi niște exemple. Spune-mi ce anume am eu voie să fac, și o femeie nu are voie. Dreptul la muncă? La vot? Sau care? Sunt sigur că nu vei găsi așa ceva în Constituție sau în alte legi, nici la noi, nici în SUA. Poate te referi cumva la legile „nescrise”? Atunci dă-mi voie să te informez că mai toate privilegiile sunt de partea femeilor. De aceea ai situații în care muncește unul ca un bou o viață întreagă, și la divorț doamna care s-a remarcat prin tăiatul frunzei la câini îi ia automat o halcă din avere. De aceea vei saluta primul, vei ceda locul unei femei, vei accepta să iei o palmă fără să dai una înapoi. De aceea una care se plimbă pe o scenă din stânga în dreapta și invers timp de 20 de minute face o avere, în timp ce frate-so face taximetrie pe a suta parte din banii ăia. De aceea te vei învârti ca titirezul în jurul unei tipe de care-ți place, așteptând cu sufletul la gură să-ți dea un mic semn de aprobare, în timp ce ea poate obține același lucru printr-o clipire galeșă, cu efort zero. De aceea studenta ia un punct în plus la examenul oral printr-un zâmbet, în timp ce studentul îl ia printr-o noapte în plus de tocit. De aceea tu o rogi pe ea să-ți fie nevastă, și ea decide dacă răspunsul este da sau nu. De aceea poți să-l înjuri pe unul ca între bărbați și apoi să mergeți la o bere, dar la cea mai fină aluzie legată de o femeie ești pus la colțul infamiei. Așa că mai slăbește-mă cu privilegiile masculine. În fața legii suntem perfect egali, iar în conduita de zi cu zi privilegiile sunt practic exclusiv ale femeilor.

Deci intr-un articol care are in titlu sintagmele “dublu standard” si “mimoza pudica”, IN TITLU, inainte macar sa atingi inceputul vreunui argument, si la practic doua randuri de minunata caracterizare “mironosita feminista”, tu te plangi ca ai fost numit marlan si cretin. Wow! Ironia e aproape palpabila!

Iar în articol și în comentarii am explicat pe îndelete în ce constă dublul standard, și de ce acea ființă merită titulatura de mironosiță feministă. Că tu nu pricepi sau nu ești de acord, e cu totul altceva, nu este vina mea.

Si “for the record”, comentariul respectiv nu te-a facut pe tine cretin, ci un anumit paragraf in care ridiculizai feminismul si temerile de agresiune sexuala ale femeilor. Lucru cu care sunt de acord: paragraful respectiv e cretin.

Desigur, a spune cuiva că scrie paragrafe cretine și că e mârlan nu este în niciun fel o jignire. Jignire este doar să spui că a invita la o cafea nu e jignire. 😆 Săracă lume, rău v-au mai prostit feministele. Rău de tot.

E, si asta este exact esenta problemei. Faptul ca tu, fara sa ai nici cea mai vaga idee cum e sa fii femeie, ca sa nu mai spun cum era sa fii femeie acum 50 de ani, alegi sa ignori problema numind-o imaginara.

Problema este absolut imaginară în ziua de azi, în lumea civilizată. Dar ia spune, nu-i așa că PZ, fără să aibă cea mai vagă idee cum este să fii credincios devotat, își bate joc de acei indivizi și simbolurile devoțiunii lor. Aud dublu standard cumva?!

Din nou, astept statisticile alea cu procentele de femei din domeniile astea. Faptul ca, pe hartie, au aceleasi drepturi pe care la are un barbat, nu inseamna ca sexismul s-a terminat brusc in momentul in care au primit drepturile respective.

Nu e vina mea că nu își folosesc acele drepturi. Nimeni nu le împiedică, ele nu au chemări spre aceleași domenii de activitate. Eu nu am sesizat niciodată la vreun examen, de exemplu, ca o femeie să fie defavorizată. Am sesizat situația opusă de câteva ori. Am explicat și mai sus. De ce nu te plângi că proporția țiganilor în rândul profesorilor universitari este scăzută? De ce nu te plângi că proporția ghanezilor în rândul câștigătorilor premiului Nobel este zero? Sau că proporția negrilor în rândul marilor maeștri la șah este extrem de mică? Crezi că li se dă un drog ca să facă mutări mai proaste pe tabla de șah?

Nu ajunge să constați că un anumit grup are o preponderență mai mică într-un domeniu pentru a concluziona că cei din celelalte grupuri îi blochează accesul, sau că există o conspirație de asemenea natură. S-ar putea ca pur și simplu grupul respectiv să fie mai puțin interesat sau mai puțin capabil în acel domeniu. Sunt cei care consideră că de vină este conspirația cei care trebuie să aducă dovezi în acest sens.