NU religiei în şcoli – sistematizarea argumentelor
Am constatat că încă există dispute aprinse pe forumuri cu privire la oportunitatea predării religiei în școlile românești. Pentru răspunsul nu, pe care, evident, îl susțin, am găsit o multitudine de puncte de vedere raționale și exprimate elegant. Din păcate, acestea sunt oarecum dispersate, majoritatea celor care au intervenit în discuții sau au scris articole pe această temă oferind doar 1-2 motive pentru care se opun acestei discipline. M-am gândit că n-ar strica să fac o sistematizare a principalelor argumente, așa cum le văd eu, și foarte pe scurt. Oricare din argumentele de mai jos poate fi dezvoltat pe pagini întregi.
1. Religia este, în esență, aderarea la o anumită viziune asupra originii Universului și a modului „dirijat” în care ar funcționa acesta. Viziunea respectivă provine din copilăria omenirii, când pseudo-explicațiile mistice, supranaturale, erau singurele existente. Însă, pentru a realiza cât de mult sau puțin este de apropiată de adevăr varianta religioasă, este absolut necesar să existe o anumită maturitate a gândirii și mai ales cunoștințe concrete accesibile doar cuiva care deja a trecut prin școală. Un copil se află abia în etapa dobândirii cunoștințelor elementare despre modul în care funcționează lumea. Etapa în care se poate vorbi de o gândire suficient de matură pentru a analiza cât de cât argumente de ordin științific, filozofic sau rațional nu se încheie înaintea vârstei de 16-18 ani. Din acest motiv, forțarea încă din clasele primare a unui anumit model, de tipul „există Dumnezeu și anume este cel pe care-l propune religia X” este o greșeală pedagogică fundamentală. Această îndoctrinare timpurie are consecințe dezastruoase în cazul minților mai fragile, a persoanelor mai puțin inteligente, sau a celor care au ghinionul de a avea parte de ceva similar și în cadrul familiei.
2. Chiar dacă ignorăm imaturitatea în gândire, și presupunem prin absurd că și un copil de 10 ani este suficient de inteligent și cult încât să facă o alegere informată asupra viziunii despre lume pe care o preferă, rămâne totuși evident faptul că aceasta este în întregime o decizie personală. Nu este obligatoriu (de fapt ar fi chiar ciudat) ca toți copiii dintr-o anumită clasă sau generație să ajungă la aceleași concluzii. De altfel, acest lucru se vede foarte clar ulterior, la vârsta adultă, când unii rămân pe varianta de turmă care li s-a inoculat (să zicem cea ortodoxă), alții ajung în plasele religiilor neoprotestante, alții ajung să admire budismul, alții devin atei și așa mai departe. Ca urmare, nu se poate forța o singură religie pe gâtul tuturor, într-un cadru organizat.
3. Doar de dragul argumentației, să presupunem că ambele puncte de mai sus sunt eronate, și ajungem la concluzia că toți copiii ar trebui spălați pe creier în mod uniform, detergentul potrivit fiind religia X. Rămâne problema locului potrivit în care să se facă o asemenea îndoctrinare. Trăim într-un stat secular și acel loc în mod categoric nu este școala. Eu sunt ateu, dar am fost de suficiente ori în biserică, am intrat chiar și în moschei și în alte așezăminte religioase. În niciunul dintre acestea nu am văzut tabelul lui Mendeleev pe perete, sau formula de rezolvare a ecuației de gradul doi, sau poze cu Messi. Nici nu am asistat la spectacole de circ, nici la lecții de termodinamică, și nici nu am văzut pe cineva jucând ping-pong prin altar. Motivul este evident – avem așezăminte diferite pentru îndeletniciri diferite. Cine vrea să vadă ping-pong merge la sala de sport dotată cu mese pentru așa ceva. Cine vrea să asculte slujbe și povești cu sfinți merge la Biserică. Și cine vrea să învețe merge la școală. Nu se merge la școală pentru a auzi povești cu sfinți, tot așa cum nimeni nu are pretenția să audă despre formula benzenului la Biserică. Părinții care își doresc să-și educe copiii religios o pot face foarte bine trimițându-i la locașele de cult.
4. Ștergând cu buretele primele trei puncte, hai să mai facem o concesie religiei. Să presupunem, deci, că este utilă, că individul este suficient de matur și la 7 ani pentru a-și forma o părere, și că locul potrivit pentru îndoctrinare ar fi tocmai școala. Chiar și așa, rămâne problema existenței unui număr foarte mare de religii. Aici nu funcționează principiul majorității. Chiar dacă într-o clasă există un singur copil ai cărui părinți sunt musulmani, sau penticostali, sau atei, el are dreptul să nu fie intoxicat cu propaganda ortodoxă, exact așa cum un nefumător aflat într-o instituție publică are dreptul să nu fie intoxicat de fumul celorlalți. Este vorba despre libertatea de conștiință și gândire a individului. Dacă nu se pot organiza cursuri separate pentru fiecare religie în parte, atunci nu ar trebui să existe pentru niciuna.
5. Legat de punctul de mai sus, se cunoaște foarte bine faptul că predarea religiei în România este una strict confesională, partizană. Copiilor li se insuflă din cele mai mici clase ideea că doar credința creștin-ortodoxă este cea „adevărată” și se cultivă un dispreț profund față de celelalte religii, văzute drept rătăciri, sau privite chiar cu dușmănie. Asta ca să nu mai vorbim de atei, care sunt de-a dreptul unelte ale diavolului. Dacă în locul acestei pseudo-educații, de tip sectar-confesional, în care copiii sunt învățați să să se închine ca proștii și să spună rugăciuni ca niște papagali, li s-ar preda niște lecții despre istoria religiilor, despre asemănările și diferențele dintre ele, despre problemele filozofice pe care le ridică în lumina cunoștințelor de astăzi, fără îndoială că foarte puțini s-ar mai opune. Din păcate, la modul în care este conceput sistemul la ora actuală rezultatul așteptat nu este acela al formării unui tânăr care are habar cu ce se mănâncă religia, ci a unui roboțel semidoct pupător de moaște.
6. Chiar dacă s-ar ajunge la situația fericită în care fiecare copil poate fi educat religios/nereligios după cum dorește (sau doresc părinții), rezultatul concret este tot unul catastrofal din punct de vedere al legăturilor dintre colegi. Se ajunge la crearea unor tabere, la jigniri, animozități și ostracizarea unor copii, din cauză că alți copii sunt înveninați de părinți sau preotul confesiunii pe care au ales-o. Există nenumărate exemple ajunse inclusiv în presă de copii care au suferit din cauză că ceilalți își bat joc de ei, spunând că sunt „pocăiți” sau „papistași”, asta ca să nu mai vorbim despre ateii intitulați sataniști-comuniști-iudeo-masoni și altele de același nivel.
7. O problemă serioasă este aceea a disonanței cognitive la care se ajunge prin strecurarea de informații care vin în evidentă contradicție cu cele învățate în orele de știință. Nu poți să ai pretenția ca la ora 10 să înveți despre moșul supranatural care a fabricat viețuitoarele din nimic acum 6 mii de ani, la ora 11 să înveți despre roci cu vechimi de milioane de ani, și la ora 12 despre modul în care structurile genetice confirmă procesele evoluționiste … și după toate astea să poți să-ți dezvolți o minte organizată și sănătoasă. Cei care își imaginează că religia nu intră cu bocancii (intenționat sau nu) peste teritoriul științelor nu au habar despre ce se discută la aceste ore.
8. Așa cum s-a remarcat inclusiv prin exemple concrete din manualele de religie, anumite idei au un efect profund nociv asupra psihicului în formare al unui tânăr, mai ales la nivelul claselor primare. Sperietoarea cu iadul și cu pedepsele divine nu are ce căuta într-o educație sănătoasă.
9. Pretenția că studiul religiei ar fi necesar pentru deprinderea unor norme morale și de conviețuire socială este aberantă. Principiile prezente în cărțile așa zis „sfinte” sunt în parte corecte dar banale, în parte eronate și chiar criminale, și în parte strălucesc prin … absență. Niște ore de educație civică, discuții despre drepturile și libertățile cetățenești, în spirit modern, ar fi incomparabil mai eficiente decât povestea aberantă a unui zombie evreu care se lasă omorât pentru a se îmbuna tot pe el însuși.
Sunt de acord in totalitate cu articolul si motivele pentru care religia nu ar trebui predata in scoli si nu am ce comenta strict referitor la acest subiect.
Asa ca o sa orientez discutia in alta directie, care m-ar interesa pe mine personal: in definitiv, de ce au nevoie oamenii de religie? … Sau de ce atat de multi au nevoie de religie?
Cred ca abia atunci cand o sa fie intelese si o sa fie pus accentul pe intelegerea acestor „nevoi” si aceastei inclinatii …naturale catre religie (la care bineinteles se adauga manipulare, cu diferite interese, de a mentine o astfel de indoctrinare), abia atunci rationalistii atei vor putea aplica cu adevarat metode si mijloace pentru a fi convingatori, la nivelul maselor (si sa creasca procentul foarte scazut al celor care se considera fara religie –atei, agnostici etc). De asemenea vor trebui sa gaseasca solutii (sau sa creasca eficacitatea solutiilor existente) pentru a acoperi /satisface suficient de bine nevoile si inclinatiile pe care le acopera religia. (de exemplu, cu cat omul simte ca are mai putin control, cu atat este mai predispus sa creada in religie si in paranormal).
Un articol foarte bun legat de subiect si inclinatia omului spre religiee mi l-a dat la un moment dat MD intr-un coment: http://www.mindpowernews.com/BrainGod.htm
Exista ideea potrivit careia crestinismul (biserica) au stat la crearea Europei moderne, si ca fara el civilizatia vestica va decadea, precum civilizatia greco-romana, inghitita fiind de altele (una ar putea fi cea musulmana). Cu alte cuvinte, fara crestinismul -- fir calauzitor, civilizatia occidentala este sortita pieririi.
Putem compara generatiile actuale privind prin prisma educatiei religioase primite sau nu in scoala? Mie mi se pare ca nu, sunt multi factori care au dus la formarea lor. Totusi, in general subiectul asta este simplificat, si ar fi interesant daca, intr-o oarecare masura, am putea face acest lucru.
Chestia cu „crearea Europei moderne” este relativă. Depinde ce anume se înțelege prin modernă. Dacă este să înțelegi ceea ce înțeleg eu, de exemplu, este exact din contră. Europa modernă a fost rezultatul îndepărtării de religie. Dacă te duci în urmă cu vreo 5 secole nu existau deosebiri esențiale între lumea musulmană și cea creștină, iar dacă mergi în urmă cu 10 secole dai de arabii care erau de fapt cu mult înaintea europenilor din punct de vedere al științelor, culturii și civilizației în general. Tocmai procesul de secularizare a permis explozia ultimelor 2 secole, în timp ce încremenirea în dogma religioasă a păstrat statele musulmane la nivelul de înapoiere la care sunt și astăzi.
Pot sa speculez putin?
Succesul unei civilizatii depinde de numarul reprezentantilor ei. Ori, doctrina crestina (respectiv cea musulmana) promoveaza o atitudine de incurajare a natalitatii. Biblia spune „Creşteţi, înmulţiţi-va…” Geneza, 1:28, (zice google, de exemplu), iar religia musulmana promoveaza poligamia. Statistic vorbind, civilizatia moderna, occidentala adica, pare sa stea mult mai prost la capitolul natalitate decat cele innapoiate.
Nu ca as tine cu ursul, insa treaba asta imi da de gandit.
De gândit îmi dă și mie, dar eu nu am ajuns la aceeași concluzie. Impresia mea este că nu numărul, ci tehnologia și gradul de civilizație sunt cele care ajung să învingă, să domine. Dacă te gândești puțin la istorie va fi greu să nu-mi dai dreptate. O mână de portughezi au cucerit și dominat populații de zeci de ori mai mari. S-au construit imperii întregi de către națiuni care nu erau foarte numeroase. Sau gândește-te puțin la populația statelor lumii, în ziua de astăzi. În primele 20 vei găsi state precum India, Pakistan, Bangladesh, Indonezia, Nigeria … oare la ce capitole este Indonezia cu 237 de milioane de cetățeni deasupra Norvegiei, care are vreo 5? Oricum, ne îndepărtăm aici de subiect.
Bun articolul, la punctul 2 as completa ceva.
Nu numai ca „nu se poate forța o singură religie pe gâtul tuturor”, dar constitutia garanteaza niste aspecte, iar acest mod de gandire este abuziv din partea guvernantilor! Constitutia Romaniei spune asa la Cap. II, Art.29, al.1:
„Libertatea gindirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrins sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.”
iar la al.4 avem asa:
„In relatiile dintre culte sint interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de invrajbire religioasa.”
Tinand cont de alineatul 1 exista optiunea elevului (parintilor acestuia) sa nu participe la acele ore, insa in multe locuri se fac presinui asupra acestora, se taraganeaza procedurile, uneori existand si consecinte ale acestor decizii personale. Al 4-lea alineat este incalcat frecvent si constant de cei care predau (deci popii) aceste ore de religie. Nu am dat referinte, dar scrutand putin prin net veti gasi singuri o multime de cazuri, unele de-a dreptul incredibil de absurde si de ticaloase.
Exista o parere destul de raspandita pe care eu o imbratisez, mi se pare chiar o idee buna: predarea in scoala a istoriei religiilor, ca si o sinteza a fenomenului religios, cu bune si rele, cu aspecte obiective legate de evolutiile acestui fenomen, a influentelor simtite in diferite perioade etc. Aceste ore se pot preda de catre profesorii de istorie cu o pregatire consistenta la acest capitol, care pot din punctul meu de vedere oferi chiar si parerea lor personala ca si un exemplu subiectiv, insa tratat in acest fel si nu altfel.
Eu mai am un argument contra:
Predarea religiei în şcoli, aşa cum se face ea la noi, este cea mai sigură metodă de a transforma un copil care-şi pune întrebări şi/sau observă ce se întâmplă în jurul lui într-un ateu. Din păcate, puţini sunt cei care îşi pun întrebările până la capăt, majoritatea vor constata doar că biologia nu se pupă cu religia şi vor adăuga la asta observaţii personale, de genul „popa are un viloi şi un gipan da’ nu vrea să-mi boteze vărul gratis”, „popa spune despre prietenul meu cel mai bun că e un om rău şi va arde în iad”, „dumnezeu e bun, da’ doctorul care a salvat viaţa mamei a murit de cancer la 43 de ani” etc, ajungând într-un final să respingă religia şi credincioşii exact aşa cum religia şi credincioşii resping ateii sau celelalte religii: fără argumente, doar pe principiul „nu eşti cu mine, eşti împotriva mea”.
Gradinita. Careu. Serbare de ziua recoltei (sau sfarsit de trimestru, nu mai stiu). Cine credeti ca deschide serbarea? Preotul, rotofei, cu catastiful bine-cunoscut, cantor, ‘Aliluia!’ etc. De curiozitate m-am uitat sa vad cati parinti isi fac cruce. Rezultatul m-a dezamagit profund. Lantul indoctrinarii trebuie rupt undeva, mie-mi venea la inceput sa-ntreb ‘ce cauta popa aici’, dar cred c-as fi fost privit ca un extraterestru, eventual luat la bataie.. Eu nu vad toleranta la misticii astia.
„Lantul indoctrinarii” nu cred ca ar fi chiar atat de greu de rupt daca nu ar fi o inclinatie naturala a noastra, a oamenilor (vorbesc la modul general, nu la particular) inspre a crede intr-o lume care ar putea fi „patronata” (mai mult sau mai putin) de „entitati” dincolo de perceptiile noastre. (reiau linkul:http://www.mindpowernews.com/BrainGod.htm). Cred ca majoritatea parintilor de care vorbeai nu au suferit de vreo indoctrinare de profunzime si nici nu cred ca au o credinta profunda …Cred ca procentul persoanelor cu adevarat indoctrinate si cu mintea total setata pe credinta dogmatica este destul redus. Majoritate au o credinta de suprafata, …care sporeste in intensitate, printre altele, cu cat individul simte ca are mai putin control sau cu cat gaseste mai putine explicatii rationale in ceea ce se intampla in jurul lui (gen persoane care scapa din accidente grave – chiar am intalnit asemenea cazuri).
…Se pare ca omul chiar are nevoia si inclinatia sa creada in ceva… in ceva puternic, intr-un scop al sau si al vietii (si inclusiv intr-o “continuitate” de dupa). Ratiunea pura / tehnologia / stiinta se pare ca inca nu au capacitatea sa reprezinte acel “ceva” sau nu pentru majoritatea. Probabil tine si de gradul de inteligenta si educatie al acelei majoritati, …dar nu se limiteaza numai la asta. Sunt si persoane inteligente si educate care nu renunta la credinta (in etitatati/ entitate superioara). Si nu ma refer strict la cei care au un interes din asta si vor sa manipuleze cat mai multi oameni, …ma refer si la persoane fara interes in domeniu si care teoretic pot face fata cu brio manipularilor.
Existenta sau inexistenta unei/unor entitati ramane inclusiv pentru mine un subiect care nu si-a gasit raspunsul si de aceea nu sunt ateu, ci agnostic.
O dezbatere foarte interesanta intre titani – atat din partea oamenilor de stiinta (ateisti), cat si din partea teistilor, care a avut loc acum aproape 1 an, pe tema existentei unui scop al universului (si implicit existenta lui Dumnezeu):
Interesant este de urmarit si sfarsitul dezbaterii, referitor la cati dintre spectatorii din sala spun ca si-au schimbat opinia in urma acestei dezbateri.
PS: aceasta dezbatere eu am gasit-o prima data pe site-ul Gandeste-rational al lui Madalin Filip (http://gandeste-rational.blogspot.com/2010/11/dezbatere-are-universul-un-scop.html), …un site care mi se pare, la fel ca si siteul lui LP, foarte bun.
Dom’ doctor, ţi-am trimis şi un mesaj prin formularul de la ‘Contact’ da’ nu eram sigur că a ajuns aşa că am să-l las şi acilea, deşi e irelevant pentru discuţia de mai sus.
Te invitam să arunci o privire pe ce-am perorat eu aici http://utopiabalcanica.net/2011/11/06/bun-ii-vaccinul-ghiurghiuliu/
…şi o cititoare a noastră, studentă la medicină, aici http://utopiabalcanica.net/2011/11/06/verdeata-n-fata-guest-post/ .
Pe scurt: O persoană publică tînără şi şarmantă şi super populară diseminează fără jenă cele mai abjecte teorii conspiraţioniste şi nu numai, convingându-şi admiratoarele să refuze orice formă de medicină reală. Inclusiv vaccinarea pentru polio & altele. Ceea ce ar fi treaba lor, da’ se răsfrînge asupra multor copii nevinovaţi.
Polemica iniţială s-a purtat aici http://oliviasteer.ro/la-ce-bun-crudivorismul-asta-the-pottinger-cat-study/ numai că gazda a binevoit să şteargă o bună parte din mesajele care nu-i conveneau.
Ce ne facem?
Foarte bun articolul, citind comentariile, am vazut postarile cu dezbateri. Personal il consider pe Christopher Hitchens cel mai bun „dezbatator” ateu si va recomand La dezbatere participa si unul din „titanii” de mai sus. Ceea ce Dawkins si poate Shermer au in stiinta, Hitchens are in istorie, filozofie, oratorie, logica si in special dupa ce a inaintat in varsta a devenit dupa parerea mea cel mai talentat in a sustine o dezbatere atheism/theism.
[…] Articol a fost scris in original de LazyPawn Prin filtrul raţiunii […]