Știați că există 8 rase sau tipuri de goblini? Cunoașteți denumirea și proprietățile fiecăreia dintre ele, cu exactitate?

Cunoașteți cele 6 deosebiri fundamentale dintre goblini și gnomi?

Puteți expune modalitățile prin care un Incubus face sex cu victimele sale? Știți cum se înmulțește? Știți unde se odihnește noaptea? Știați că își poate transforma înfățișarea, pentru a arăta ca un om? Sunteți la curent cu cele 5 metode prin care se poate para atacului unui Incubus?

Să nu-mi spuneți cumva că nu cunoașteți deosebirea dintre un Incubus și un Succubus! Înseamnă că nici măcar nu aveți habar de felul în care cele două entități colaborează. Aveți idee câte asemenea entități demonice au fost arse pe rug în Evul Mediu? Desigur, au fost prinse în perioada în care luau față umană. Pe vremea aceea, oamenii erau mult mai vigilenți și mai bine pregătiți pentru a recunoaște diversele tipuri de monștri.

Câte categorii de ființe cunoașteți din grupul Shapeshifterilor, cei care-și pot schimba forma? Aud?! Păi doar celebrul tratat Malleus Malleficarum, publicat în 1487, listează 96 de tipuri de shapeshifteri. Să nu-mi spuneți că nu ați citit tratatul în amănunțime, când în acea capodoperă se demonstrează pe sute de pagini existența, obiceiurile și felul în care pot fi combătuți diferiții demoni, în special cei care apar ca vrăjitoare în lumea noastră. Ce să mai vorbim de celelalte cărți, sute de cărți, în care sunt analizați amănunțit o mulțime de alți locuitori ai lumilor paralele.

Dacă nu ați studiat amănunțit toate acele tratate, cum vă permiteți să afirmați că poziția rațională și normală este să susții că nu există niciunul dintre cei 233 de demoni despre care ne vorbesc lucrările? Analizați o viață întreagă lucrările distinșilor colegi demonologi, și abia apoi vă puteți forma o opinie. Altfel, valoarea celor spuse de Dvs. despre incubuși este egală cu zero! Un specialist în incubologie vă poate face praf oricând.

Dacă nu sunteți de acord cu punctul de vedere de mai sus, atunci de ce ați fi cu cel exprimat atât de frecvent și cu atâta convingere de unii credincioși de astăzi, care aduc un argument similar pentru dumnezeul lor, plus toată cohorta alcătuită din familia sa, îngeri, spirite, diavol etc.? Doar pentru că este mai la modă? Doar pentru că tratatele de teologie vi se par mai puțin ridicole decât cele de goblinologie?

Citez un teolog distins: "A truly profound atheist is someone who has taken the trouble to understand, in its most sophisticated forms, the belief he or she rejects, and to understand the consequences of that rejection." Adică, un ateu profund este cineva care s-a obosit să înțeleagă, în cele mai sofisticate forme, credința pe care o respinge, și să înțeleagă consecințele acelei respingeri. Mulți ne solicită să citim zeci de tratate de teologie, să ne educăm în profundele taine al conceptului (absurd) de treime, sau să înțelegem mai bine relația dintre dumnezeu și satana, înainte de a ne afirma punctul de vedere ateist. Este ca și cum un copil ți-ar pretinde că nu poți spune că nu există Moș Crăciun câtă vreme nu știi tot ce spune Gigel despre sania lui Moș Crăciun, și ce spune Costel despre gluga lui Moș Crăciun.

Oare cel care face o afirmație ca cea citată mai sus, și care mai mult ca sigur este cât se poate de ateu față de religia aztecă, a studiat amănunțit ”formele sofisticate” ale acesteia? Inclusiv atributele și puterile unora precum Huitzilopochtli, Tetzcatlipoca, Quetzalcóatl, Tláloc, Xipe Tótec, sau Chalchiuhtlicue? Și probabil cunoaște amănunțit toate datele și semnificația lor în calendarul religios Tonalámatl? A pătruns în profunzime necesitatea eternă a sacrificiului uman prin smulgerea inimii încă bătând, așa cum cer zeii?

Oare chiar trebuie să studiezi în amănunt toate aberațiile descriptive ale unor creaturi imaginare, pentru a le declara imaginare? Dacă nu există niciun soi de dovezi în sprijinul existenței acelei entități, care este sensul studierii întregii mitologii asociate? Trebuie să citești toate tratatele medievale de demonologie pentru a spune că Incubusul nu există? Trebuie să citești toate aberațiile teologilor pentru a spune că Yahwe este o născocire a unor evrei primitivi? Pe umerii cui cade sarcina prezentării unor dovezi?

În rândul scepticilor, acest tip de argument este binecunoscut și, pe bună dreptate, luat în derâdere. Cel mai elegant răspuns a fost dat de P.Z. Meyers, răspuns conceput sub forma unei discuții imaginare în care curtezanul acuză pe cei care critică îmbrăcămintea sofisticată a împăratului … împărat care, de fapt, e în pielea goală. Răspunsul a pornit de la ”acuzele” aduse lui Richard Dawkins, de genul ”cum își permite să critice ideea de dumnezeu când nu are pregătire teologică?”. Ofer o traducere liberă, pentru cei care nu stăpânesc limba engleză:

Am luat în considerare acuzațiile impertinente ale domnului Dawkins, exasperat fiind de lipsa sa de cunoștințe de specialitate. Se pare că nu a citit discursurile detaliate ale contelui Roderigo de Sevilla pe tema structurii rafinate și de o deosebită frumusețe a pieii din care au fost făcute cizmele Împăratului, și nici nu a luat în considerare capodopera lui Bellini ”Despre luminescența pălăriei Împăratului”. Avem școli întregi dedicate scrierii de tratate despre frumusețea îmbrăcăminții Împăratului, și fiecare ziar important are o secțiune pe tema modei Imperiale; Dawkins le respinge cu dispreț. Îndrăznește chiar să râdă de argumentele populare și convingătoare expuse de conaționalul său, lordul D. T. Mawkscribbler, care a demonstrat în mod strălucit că Împăratul nu ar purta niciodată un bumbac ordinar, sau poliester incomod, ci trebuie, spun TREBUIE, în mod categoric, să poarte lenjerie intimă din cea mai fină mătase.

Dawkins ignoră cu aroganță toate aceste gânduri filozofice profunde și acuză într-o manieră nerafinată Împăratul de nuditate.

Personal, bănuiesc că Împăratul nu este complet îmbrăcat – altfel cum s-ar explica lipsa de activitate a personalului care se ocupă cu spălatul rufelor – dar, toți cei pe care-i cunosc discută pe larg despre hainele Împăratului, și Dawkins ăsta e așa un arogant obraznic, lipsit de inspirația și eleganța stilului meu complex, încât, chiar dacă nu pot să mă refer la substanța acuzelor sale, cel puțin pot să-l critic pentru forma lor nepotrivită.

Atâta vreme cât Dawkins nu se va fi instruit în magazinele din Paris și Milano, câtă vreme nu va fi învățat să facă o diferențiere între o broderie cu motive ondulante și un pantalon bufant, ar trebui să considerăm cu toții că nu a rostit vreun cuvânt împotriva gustului în materie de haine al Împăratului. S-ar putea ca pregătirea sa în domeniul biologiei să-i permită să recunoască niște testicule care se bălăngăne liber, dar categoric nu l-a învățat să aprecieze așa cum se cuvine îmbrăcămintea imaginară.

Popularity: 8%

1. Care este locul agnosticilor?
2. De ce nu-i convingem?
3. Credinciosul Mihnea Măruţă – analiză pe text
4. Nu am devenit ateu
5. Obişnuirea cu absurdul (I)
6. Conflictul dintre ştiinţă şi religie