„Proiectantul” repetent

Creaționiștii (cunoscuți și sub denumirea de creotarzi) și proponenții ID (sau mai simplu ID-ioții), pedalează pe ideea că uimitorul design pe care-l regăsim într-un organism viu denotă o inteligență de tipul unui designer, sau proiectant. Desigur, teoria evoluționistă explica TOCMAI modul în care selecția naturală creează iluzia de design. Dar oare este designul chiar perfect? Ce ne spune anatomia umană, de exemplu?

Pentru cei care nu au asistat vreodată la o intervenție chirurgicală, sau măcar la o disecție, concepția despre felul în care arată un om „pe dinăuntru” tinde să fie una idealistă, îndepărtată de realitate. Îmi amintesc și acum ce șoc am avut în anul I de medicină, la primele lucrări practice pe cadavru. Din diagramele și desenele din cărți sau atlase de anatomie, unde de cele mai multe ori se arată doar componentele esențiale sau cele de interes pentru țesutul/sistemul analizat, în mod greșit îți creezi ideea unui complex organizat, logic, cu  niște obiecte mai mari de tipul organelor, legate între ele prin diferite cabluri și conducte (vase, nervi). Un aranjament de genul celui pe care l-ar concepe un proiectant.

În realitate, dai de cu totul altceva. Există o amestecătură care îți dă dureri de cap de țesuturi grăsoase, artere, vene, vase limfatice, tot soiul de fibre, țesuturi musculare, ganglioni ș.a.m.d. care se suprapun, se întretaie, se ocolesc, se îngrămădesc într-o rețea haotică. Aspectul care te izbește este cel al unei munci făcute de un cârpaci, nu de un proiectant. Există atâta stângăcie, atât de multe lucruri care în mod evident puteau fi făcute mai cu cap, încât devine evident că nu asiști la o capodoperă a proiectării, ci la rezultatul unui proces care a fost nevoit să lucreze cu materialul clientului pentru a îmbunătăți ce se poate.

Cine ar amplasa centrul de distracție și plăceri dintr-un oraș exact în sistemul său de canalizare? 🙂 Ori, tocmai asta se petrece pe la nivelul zonei genitale. Dar nu-i nimic, ne-am obișnuit și așa, ba chiar unii găsesc ideea interesantă.

Cine ar ruta toată căblăria care merge la un ecran prin FAȚA lui, în loc să o treacă prin spate? Este ceea ce fac vasele și nervii oculari în fața retinei, pentru ca apoi să plonjeze posterior ducând la gaura oarbă. Și nu că nu s-ar putea altfel, pe alte linii evolutive ochii au cablajul corect. Cefalopodele, de exemplu, nu se pot plânge. Ochii lor au evoluat independent de cei ai vertebratelor, mai ghinioniste la acest capitol.

Cine ar fabrica niște utilaje importante și foarte sensibile într-o încăpere unde temperatura este prea mare pentru ca ele să funcționeze, urmând ca apoi să le expulzeze prin niște găuri în peretele clădirii la temperatura mai scăzută din exterior … consecințele fiind un risc permanent de surpare a pereților în zona găurilor, și o permanentă expunere a utilajelor la tot soiul de durități și intemperii exterioare? Este soarta distinselor testicule umane, în general a mamiferelor boreuteriene, dar nu și a celorlalte specii mai norocoase ale căror utilaje lucrează bine merci înăuntrul uzinei. :angry: Așa că nu vă plângeți de hernii inghinale, nu vă plângeți că n-ați stat în poziția corectă în zid, când echipa cealaltă avea lovitură liberă. Ferice de elefant, arici, și alții care-și țin comorile la loc ferit.

Cine ar concepe un proces tehnologic vital în așa fel încât poarta de ieșire a produsului final să fie prea mică pentru el, practic având doar două variante: fie se face un produs mai mic, insuficient calitativ, fie se zguduie poarta din temelii la încercare de a-l strecura pe ușă afară, cu consecințe dintre cele mai grave uneori? E conflictul dintre craniul fetal care trebuie să fie suficient de mare pentru un creier decent, și canalul de ieșire îngust matern, care dacă ar fi mai larg ar duce la pierderea posturii normale și a capacităților locomotorii materne. Noroc cu cezarienele. Nu e mai mișto la marsupiale? Dar ce să faci dacă designerului i-a venit ideea numai când a creat fauna australiană.

Cine ar proiecta o mașină la care furtunul prin care trece benzina către motor se intersectează cu unul prin care trece ulei, sau unul electric, și trebuie să se deschidă alternativ? Asta este situația faringelui nostru, intersecția aparatului digestiv cu cel respirator, intersecție responsabilă anual de un număr uriaș de decese prin pătrunderea alimentelor, sau vomei, sau sângelui în plămâni. Și nu e vorba doar de sugari sau bătrâni.

Cine ar proiecta o structură pentru un pod, orizontal, urmând ca apoi să o folosească pe post de zgârie nori? Asta este ceea ce vedem la patologia coloanei vertebrale umane, care duce la atâta suferință. Cu asta mă confrunt aproape zilnic la locul de muncă. Oameni de toate vârstele cu probleme de coloană, pentru că am coborât prea repede din copac (ca specie).

Cine ar proiecta inițial niște scaune care să stea în semicerc, urmând ca apoi să încerce să înghesuie același număr de scaune pe o formă mai aplatizată, mai scurtă? Este ceea ce se petrece cu dentiția umană, din cauza aplatizării feței comparativ cu cea a rudelor noastre simiene. Ele nu au probleme cu măseaua de minte, ca noi, și asta nu pentru că n-ar avea minte, ci pentru că au spațiu suficient pentru ea.

Pentru toate cele de mai sus și multe altele există explicații clare evoluționiste. Este suficient să urmărești originea filogenetică a structurilor respective, și semnele de întrebare dispar. Spre deosebire de un proiectant, evoluția nu poate relua un proiect de la zero, pentru a-l adapta noilor condiții. Trebuie să folosească ceea ce există deja și să cârpească cum poate. Și aș spune că face o treabă excepțională, uimitoare chiar. E ca și cum ai reuși să transformi o mașină de spălat într-un televizor, prin modificări treptate. Îți iese televizorul dacă ai răbdarea și timpul pe care l-a avut selecția naturală … însă urmele vechii mașini de spălat rămân, pe ici pe colo.

Țin să mai dau un exemplu, poate cel mai spectaculos. L-aș încadra la categoria proiectantului repetent care pornește cu cablul de rețea din router, îl duce prin perete până la subsol, înconjoară o țeavă acolo, și apoi se întoarce pentru a se cupla la intrarea Ethernet a calculatorului situat la 20 de centimetri de router.

R. Dawkins – Disecția nervului laringian recurent la girafă
Încărcat de LazyPawn