Bacteria creaţionistă

Există persoane care nu doresc să înțeleagă teoria evoluționistă, pentru că s-au îndrăgostit de un anumit model al lumii și vieții (în general unul religios). Aceștia fug de informația din domeniu „ca dracul de tămâie”, ca să folosesc un termen pe limba lor. Acele persoane oricum vor evita acest blog și în general orice le-ar putea răsturna concepțiile mistice.

Există persoane care nu pot să o înțeleagă. Nu au capacitatea intelectuală necesară, și chiar dacă ar încerca să studieze despre ce e vorba, probabil că nu ar rămâne cu prea mult. Pe aceștia nu pot să-i ajut.

Există însă și persoane care au și dorința, și capacitatea de a înțelege, dar nu li s-a explicat niciodată în ce constă această teorie și care sunt dovezile pe care se sprijină. Articolul care urmează este adresat acestei categorii și se bazează în principal pe o discuție mai veche pe care am purtat-o pe un forum.

Principalele probleme care le întâmpină categoria a treia de mai sus sunt legate de faptul că există o nepotrivire majoră între ceea ce susține teoria evoluționistă și intuiția pe care o avem cu toții. Asemenea contradicții nu sunt un lucru nou în istoria științei și se pot da numeroase exemple. Să ne punem în postura unui om obișnuit din antichitate, care aude că niște învățați au sugerat teoria că Pământul e rotund. Oare cât de șocat și neîncrezător ar fi omul nostru, care vede și simte cu claritate că e plat? Dar momentul în care a început să câștige teren ideea că bolovanul ăsta pe care locuim se învârte nu doar în jurul său, ci și în jurul Soarelui, cu viteze incredibile? „Păi de ce nu cădem, păi de ce nu amețim, de ce nu ne ia vântul, ce pățesc cei de pe partea cealaltă … “. Dar ca să venim mai aproape, cât de intuitiv este faptul că boli de care suferă omenirea de mii de ani, care ne-au omorât pe capete, sunt produse de niște vietăți minuscule, care nici nu se văd cu ochiul liber, atât de mici că încap milioane pe un vârf de ac? Sau mai aproape, oare cât de clară ne este azi, chiar și celor mai citiți, teoria relativității? Nu vorbesc de înțelegerea abstractă a ei. Oare „simțim” ca fiind în regulă ideile relativiste, ne împăcăm pe deplin cu ele? Să mai vorbesc despre mecanica cuantică? Ea stă și mai rău decât evoluționismul, ca și mulare pe intuiția nativă, chiar mult mai rău. Cu toate astea, de fiecare dată, predicțiile ei se dovedesc corecte, la fel ca și predicțiile evoluționiste. Fosilele continuă să umple goluri mai vechi și genoamele analizate continuă să-și trădeze originea și gradele de rudenie cu alte genoame.

Problema cu teoria evoluționistă nu este una de insuficiență a dovezilor… ele sunt realmente covârșitoare. Problema este cu totul alta, că unii dintre noi le asimilează greu, pentru că sunt împotriva intuiției și bunului simț valabil în viața de zi cu zi. Eu însă sunt optimist, pentru simplul fapt că și această intuiție este educabilă în timp. La fel ca și zbenguiala Terrei prin ceruri la vremea ei, la fel ca și toate celelalte, trece de la faza de “haha, ce idiot savantul ăla”, la faza de “mda, are ceva argumente, dar clar că e trasă de păr”, apoi la faza “să știi că s-ar putea!”, la faza “da, e cea mai plauzibilă, dar nu e 100%” și în final la faza în care deja la vârste preșcolare este integrată ca parte a înțelegerii lumii reale.

Barierele intuitive se găsesc la mai multe nivele, dar mă voi referi doar la două, mai importante.

1. Prima mare barieră este blocajul conceptual pe care Dawkins l-a denumit plastic „mâna moartă a lui Platon”. Este tendința noastră de a închide speciile în niște sertărașe mentale. Este vorba de ideea că, la fel cum există un concept de triunghi sau sferă, există și unul de iepure sau de urs, și nimic „murdar”, intermediar. La fel ar exista și un arhetip uman, sau unul de cimpanzeu bunăoară. Se poate face un experiment imaginar care arată cât de greșită este această rigiditate în gândire. Să ne imaginăm că pe coasta de est a Africii există o femeie din zilele noastre, care o ține de mână pe mama sa, aflată cu un metru mai spre centrul Africii, și aceasta o ține de mână pe mama ei și așa mai departe mergând spre inima Africii (presupunem că toți strămoșii trăiesc din nou și arată așa cum arătau la vârsta maturității lor). Fiecare dintre acele femei arată foarte apropiat de femeia din dreapta și din stânga (mama și fiica ei). Cu toate acestea, treptat, aspectul morfologic se schimbă, dar atât de lent încât e insesizabil pe o distanță de câteva generații. La mijlocul Africii, la multe mii de kilometri și generații de femeia din zilele noastre, am avea un punct de bifurcație. Am ajunge la o femelă cu două fiice, una spre est, care continuă linia noastră evolutivă spre om (deja menționată), și alta spre vest, care ține de mână fiica sa, care o ține pe fiica sa și așa mai departe … iar la capătul liniei vestice avem un cimpanzeu în toată regula. Nicăieri pe tot acest parcurs nu s-ar vedea morfologic o diferență evidentă între o mamă și fiica ei, pentru că modificările sunt foarte lente, treptate.

Cei mai mulți au tendința de a vedea foarte rigid limitele dintre specii și de aici provine dificultatea pe care o au în a vedea lumea viului așa cum o văd biologii. Aceste persoane văd biologia “particulat” sau ca o succesiune de mărimi discrete, pentru a folosi un termen din fizică. Adică animalul X ori e cal, ori e măgar, pentru că ele sunt specii diferite. Sau, temporal vorbind, specia cutare a trăit de acum 22 de milioane de ani până acum 19 milioane de ani, adică a trăit 3 milioane de ani. De parcă s-ar exprima durata de viață a unei persoane, între ce an și ce an. Cu o asemenea imagine rigidă, “pe bucăți”, taxonomic și temporal, este într-adevăr dificil să realizezi cum specia X a trecut brusc în specia Y găsită peste 3 milioane de ani, având trăsături net diferite de ale lui X.

Modul corect este acela de a vedea totul ca un flux continuu, fără bariere taxonomice sau temporale. E o populație de indivizi… la unul apare o mică modificare… urmașii săi vor fi foarte puțin diferiți de restul inițial … e posibil chiar să existe o separare geografică… treptat apar alte mutații, indivizii încă seamănă cu străbunicii, însă în timp vor semăna din ce în ce mai puțin… nu există o limită netă sau un moment clar în care să poți spune că acum avem o altă specie. Definițiile noastre sunt doar o convenție pentru a ușura înțelegerea. De aceea nici măcar un termen ca “specie intermediară” sau “fosilă intermediară” nu are un sens real, e vorba doar de un instantaneu, un snapshot la scara evoluției. Absolut toți indivizii și toate speciile sunt intermediari-intermediare și finiți-finite în același timp. Şi noi, oamenii de azi, suntem niște specii intermediare din prisma oamenilor viitorului. Ne vor arăta pe mulajele lor virtuale ca pe niște hominide la care modificările osteoarticulare și musculare care să susțină stațiunea bipedă încă nu erau terminate, de unde numeroasele probleme de gen lombosciatică. Vor arăta că și modificarea molarilor de minte era abia în curs de desfășurare. Poate vor mai sublinia faptul că modificarea pelvisului feminin încă nu era completă, sau că cutia craniană încă nu ajunsese la potențialul ei real (cel din viitor)… sau că noi încă mai aveam ceva păr pe ici pe colo. Homo sapiens al mileniului 3 (noi, cei de azi) va fi doar o oarecare specie intermediară între o oarecare primată și homo astronomicus al mileniului 40, iar unii nici măcar nu-i vor acorda acest privilegiu, susținând că e prea asemănător cu homo ecologicus al mileniului 20, s-ar putea ca exemplarul găsit să fie doar un homo ecologicus care era bolnav. :smile:

Noi vedem un șarpe de azi, să zicem, ca fiind rezultat dintr-o reptilă cândva, și căutăm cică specii intermediare între ele. Ne bucurăm că am găsit (și chiar am găsit!), un soi de șerpi cu picioare. Dar, dacă trăiam pe vremea șerpilor cu picioare, acea specie era considerată stabilă, pe deplin formată, și căutam forme intermediare între reptilă și șarpele cu picioare. Exact la fel, să zicem că peste câteva milioane de ani, când din șerpi va fi rezultat cine știe ce altceva (denumesc acest ceva din viitor șerpotron), civilizația de atunci ar putea găsi o fosilă de șarpe cu picioare, dar niciuna de șarpe al zilelor noastre. Şi atunci creaționiștii viitorului s-ar întreba “bine bine, dar unde e forma intermediară între șarpele cu picioare și șerpotron?”

2. A doua mare barieră este incapacitatea pe care o avem de a cuprinde cu adevărat mental-intuitiv intervalele de timp geologice și evoluționiste. Eu am propus cândva o analogie, care cred că ajută să vedem lucrurile în perspectiva corectă. Folosesc valori rotunjite destul de grosolan pentru simplitate. Să presupunem că evoluția durează de 3 miliarde de ani și că istoria scrisă a omenirii ar fi de 3000. În acești 3000 de ani putem spune că nu am sesizat diferențe majore în natură (calul e tot cal, broasca tot broască etc.). Ignor faptul că de fapt există în acești 3000 de ani o mulțime de specii care au dispărut și câteva noi, documentat cât se poate de clar. Între 3000 și 3.000.000.000 de ani e un factor de 1 milion, deci noi în toată istoria noastră am sesizat ceea ce se produce într-o milionime din timpul pe care l-a avut la dispoziție evoluția în total.

Mai departe, să zicem că durata de viață a unui om este de 80 de ani. Respectând proporțiile, a milioana parte din 80 de ani este undeva pe la 45 de minute. Să ne imaginăm că ar exista un soi de bacterie inteligentă care trăiește într-o casă locuită de câteva familii de oameni, evident de diferite vârste. Să presupunem că durata de viață a unei asemenea bacterii inteligente este doar de ordinul secundelor, și că toată istoria lor scrisă este 45 de minute. Raportul dintre istoria lor și durata vieții unui om ar fi egal cu raportul dintre istoria scrisă umană și timpul avut la dispoziție de evoluția terestră. Cam ce ar consemna istoricii bacterieni în acele 45 de minute, și “bacteriile de știință” în ultimele 5 minute, de când a apărut metoda științifică?

Ar observa că există o specie mică, care urinează în pătuț și bea lăptic, ar mai vedea o specie care joacă șotron în curte, una care e mai mare și privește la televizor, alta care are păr alb și merge cu greu. Cam care ar fi șansele ca acelor bacterii să li se pară firesc sau intuitiv faptul că specia aia cu cârjă este provenită din aia care face pipi în pat? Nicio bacterie nu a văzut vreodată o asemenea transformare. În întreaga istorie a bacteriilor s-a consemnat doar apariția unui muc la nas la specia sugar, și unii susțin că ar fi văzut pierderea unui fir de păr la specia aia în cârjă. Chiar dacă acceptăm ca reale aceste istorisiri, aceea este doar microevoluție. Nu poate fi comparată cu trecerea de la specia sugar la specia care joacă șotron, sunt niște deosebiri imense… unul e mic, abia se poate mișca, nu vorbește, e moale, celălalt este activ, comunică, este mult mai mare, are viteză etc. Desigur că bacteriile creaționiste, dorind să arate absurditatea ideii că specia cu păr alb provine din aia care face pipi în pat, ar face caricaturi reprezentând o specie intermediară cam cum și-o imaginează ei, de exemplu unul mic ca un sugar, dar cu părul alb și zbârcit. Cam așa procedează creaționiștii noștri cu crocodilo-rața lor.

Perspectiva se schimbă în momentul în care se renunță la delimitarea strictă a speciilor, în spirit esențialist platonian, al cărui echivalent ar fi încercarea de a defini granițe la nivel de secunde sau minute între sugar, copil mic, preșcolar etc. Așezarea proporțiilor în perspectiva corectă face imediat evident absurde afirmațiile de genul „voi crede în evoluție atunci când o maimuță va da naștere unui om”. Un asemenea individ nu este altceva decât bacteria creaționistă care exclamă, de la nivelul celor 10 secunde de viață pe care le are – „voi crede în evoluție doar atunci când sugarul cade din pătuț și la aterizare este specia adolescent!”.


Etichete: , , , , , ,

Posted 4 iunie 2010 by LazyPawn in category "Paleontologie

13 COMMENTS :

  1. By utopicbalcanic on

    Tanti Frosa cea profana se pare ca nu prea poate procesa distante mari in spatiu si in timp. M-am legat si eu de chestiunea asta pe-aici http://utopiabalcanica.net/2010/02/18/alba-ca-zapada-si-cei-sapte-australopiteci/ sau pe-aici http://utopiabalcanica.net/2010/01/31/cu-rabdarea-star-treci-si-marea/ !

    Sper sa nu consideri ca fac spam, pur si simplu ma incinta faptul ca dezvolti atit de frumos niste subiecte utile, interesante si pe care eu am incercat sa le sugerez cititorilor. Numai ca eu sunt un autodidact de weekend si dumneata un specialist.

    Intr-o societate sanatoasa, ai putea sa traiesti grozav publicind carticele de popularizare a stiintei! Fix asta lipseste din librariile noastre, ceea ce e nasol, ca pe Masaru Emoto pot sa-l cumpar de la orice chiosc.

    1. By LazyPawn (Post author) on

      Nici vorbă de spam, îmi place teribil umorul articolelor tale și mă bucur dacă le citesc cât mai mulți. Keep them coming. Auzi acolo, „cele care nu-și flutură cilii în semn de venerație” :smile:

  2. By godless1859 on

    Chiar nu sunt de acord cu faptul ca evolutionismul este contraintuitiv, sau cel putin cateva aspecte ale lui. Pe la 5 ani, dupa ce am vazut cum se taie gaina si cum se transeaza porcul, si stiind cateva chestiuni de baza despre anatomia umana a fost imposibil sa nu imi dau seama ca noi, oamenii suntem animale. Nu de alta, dar avem ficat, stomac, creier, oase, plamani, tendoane, muschi, inima, fiere, cutie craniana, ochi, nari, etc, la fel ca animalele din gospodarie -- ar fi fost prea stupid sa nu fac legatura. Chiar nu-mi imaginez cum poate cineva sa faca abstractie de toate asemanarile astea. Si pe vremea aia nu prea aveam habar de ADN, celule, lipsa lectura la Karl Popper, Bertrand Russel, Richard Dawkins sau alti “satanisti” din astia, nu stiam nici sa scriu si nici sa citesc, dar chestiunile astea la mintea mea de atunci pareau prea evidente. Chiar mai evidente decat heliocentrismul. Teoria moderna a evolutiei poate sa fie contraintuitiva, dar abordarea ei populara, gen -- suntem tot mamifere -- rezulta doar aruncand un ochi in natura. Si ce naiba, vaca cu vitel dadea lapte, la fel ca femeile cu nou nascut.

    Ca sa vezi cum se taie porcul si ce are inauntru si sa refuzi sa constati ceea ce e de constatat si ceea ce este evident, trebuie sa fii manat de irationalitate si ignoranta. Adica crestinism.

    1. By LazyPawn (Post author) on

      Sigur că toată lumea vede acele asemănări, dar vine cu argumentul „și Loganul seamănă cu Fiatul în multe privințe, însă asta nu înseamnă că provin una dintr-alta”. În plus, asemănările nu mai sunt atât de evidente (decât la nivel molecular) dacă te compari cu o muscă, de exemplu. De aceea sunt utile dovezile genetice, așa cum am explicat în seria Genele nu mint -- ele înlătură și aceste obiecții.

      1. By godless1859 on

        Eu sunt de acord cu ce-ai spus dar tu faci o analiza rationala iar eu ti-am spus ca evolutionismul nu este contraintuitiv, iar cand vorbim de intuitie nu vorbim de decizii, rationamente constiente si logica ci de niste euristici gen “rules of thumb” a lui Richard Dawkins. De fapt mai bine ilustreaza treaba cu intuitia individul asta: http://fora.tv/2008/02/08/Intelligence_of_the_Unconscious

        1. By LazyPawn (Post author) on

          Eu m-aș bucura extraordinar să existe cât mai multe persoane ca tine, care-l găsesc intuitiv!

          Experiența mea directă este alta, celor mai mulți li se pare chiar foarte greu de digerat. Hai să recunoaștem că dacă era ceva ușor de ghicit nu ar fi fost necesare atâtea secole până să-i treacă cuiva ideea prin cap. Să știi că nu toată rezistența vine de pe linie religioasă, o mare parte vine din partea unor persoane indiferente față de religie, dar care pun mult preț pe intuiția lor nativă.

          1. By godless1859 on

            Ceea ce nu prea e intuitiv la evolutie este mecanismul selectiei naturale. Oricum eu cred ca daca religia nu si-ar fi bagat nasul unde nu-i fierbe oala specia umana ar fi avut un Darwin mult mai devreme.
            http://www.iep.utm.edu/evolutio/

            “For example, Aristotle classified all living organisms hierarchically in his great scala naturae or Great Chain of Being, with plants at the bottom, moving through lesser animals, and on to humans at the pinnacle of creation, each becoming progressively more perfect in form. It was the medieval philosophers, such as Augustine, who began to incorporate teleological views of nature with religion: God is the designer of all creatures, and everything has a purpose and a place as ordained by Him.”

            http://www.mlahanas.de/Greeks/Bios/Anaximander.html

            Man himself had come into being by like transmutations. Mankind was supposed by Anaximander to have sprung from some other species of animals, probably aquatic. For, he thought, man with his extended infancy could not have survived, originally, in the manner he does presently. For this, even though he had no theory of natural selection, some people consider him to be evolutionary theory’s most ancient proponent. The theory of an aquatic descent of man was re-conceived centuries later as the aquatic ape hypothesis.

            Asa, ca exemplu.

            1. By LazyPawn (Post author) on

              Categoric, religia a fost și este principala frână, în privința asta îți dau deplină dreptate. Totuși, dacă stai de vorbă cu omul de rând, care merge la biserică de două ori pe an, vei vedea că găsește extrem de greu de priceput faptul că animalele ar fi rude între ele, și motivele principale sunt acele două bariere de care vorbeam în postarea mea. Pe de o parte are acea viziune de tip sertăraș a speciilor, pe de alta nu poate cuprinde (intuitiv vorbind) intervalele de timp în care s-au produs transformările. Ceea ce menționezi tu acolo sunt excepțiile, niște gânditori de vârf. Eu mă refer la „plebe”. Însă, la urma urmei, nu suntem în contradicție, dacă citești cu atenție observi că și eu am vorbit despre o educare a intuiției, cu fazele prin care trece. Mulțumesc pentru contribuțiile constructive.

  3. By Nastafavrie on

    Cum adica un om sa iasa dintr-o bacterie? Este absurd. Tie nu ti se pare absurd? Trebuie sa ti se para absurd. Rezulta ca Dumnezeu l-a creat pe om din tarana, sufland in ea.

  4. By StefanU on

    Mie, cand am facut o ora de zoologie in clasa a 6-a, in 1988, si am citit in manual un text din care am inteles ca la un moment dat niste pesti au iesit pe uscat si de-a lungul generatiilor a inceput sa le convina si le-au crescut picioare, mi s-a parut extrem de neintuitiv.
    Acuma mi se pare destul de intuitiva ideea ca Tiktaalik isi folosea membrele si ca sa se deplaseze pe fundul apei.

    1. By mork on

      @StefanU
      Sigur spunea acolo ca “de-a lungul generatiilor a inceput sa le convina si le-au crescut picioare,”? Ca idee e extrem de absurda si antistiintifica. O asemenea exprimare nu (ar trebui) sa aiba ce cauta in manuale…

      1. By StefanU on

        @mork, nu mai am manualul; dar stiu ca ceva de genul asta intelesesem, in absenta oricaror notiuni de genetica.
        Acuma problema a fost “rezolvata”…nu se mai preda evolutia in scoli.

Comments are closed.